Arta fugii si Hotii de frumusete


Mi-a placut.Si ma bucur ca am descoperit inca un scriitor roman care merita.Din pacate,am o anumita reticenta pentru romani,iar Preda,Sadoveanu and so on nu mi-au placut niciodata.Le-am apreciat efeortul,dar nu i-am iubit.E interesant cum combina filozofia cu literatura.Eu citisem cartea asta pentru un concurs,mi s-a respins lucrarea asa ca m-am revoltat si am adus argumente pro.Asadar,in loc sa fac o recenzie pe aici,spun ce am scris in acel e-mail.
„Titlul,in primul rand,vrea sa arate ca e doar o incercare de a vorbi despre Culianu,precum ati spus un scriitor de talie asa mare nu poate fi explicat prin cuvinte.Totul e o incercare.Nu cred ca ni se cere sa ajungem ca el.
Iar poezia e un fel de drum al scrierii,am asemanat aceasta scriere unui fluturas care porneste intr-o initiere(am observat la Culianu un progres extraordinar de la primele scrieri la ultimile).Astfel,la inceput,el isi deschide aripile usor,folosindu-se de cuvinte „in culori misterioase”.De exemplu,in Arta fugii,proza curge usor,lin,totul pare linistit,atmosfera e calma pentru ca apoi sa fie uitate limitele terestre,iar fluturasul nostru isi ia zborul spre inalt.Cu totii am observat ca el aspira spre absolut,spre inalt,doreste o reusita a prozei lui.Totusi,asta nu inseamna ca e arogant,lipsit de modestie,el insusi spune in „Fata si moartea” ca isi cere scuze daca a plictisit cititorul,cu scopul de a-l antrena in continuare in acest cerc al lecturii.Urmeaza „punctul culminant” al acestei poezii,cand zborul fluturasului e plin de incertitudine,nu pentru ca autorul nu stie ce sa scrie,ci pentru ca asta doreste sa induca cititorului.Pentru ca daca cititorul este sigur pe ce se intampla,care mai e farmecul?Mai ales in proza fantastica este urmarit acest scop.Si acum,urmeaza efectul acestei incertitudini,curiozitatea care se afla „in varful cerului”.Pe parcursul lecturii,acestea au fost sentimentele care m-au incercat incertitudine,curiozitate,multumire,neliniste,admiratie.”Fluturasul tremura sub vant” este iarasi o stare a cititorului,cand nu mai stie ce sa creada,unde sa fie atent,cand incearca sa regaseasca firul epic.Si aici nu exista renuntare.Asa cum nici eu nu am renuntat sa va explic ce am gandit si cum am vrut sa apara proza lui Culianu.
„Fluturasul dispare in aceasta arta a fugii”.Toata proza lui Culianu e precum o arta a fugii,care se termina cu o disparitie,de altfel,cum se termina proza fantastica,dispare iesirea,dispare omul,dispare viata.Nu am vrut sa spun ca scrierile lui au disparut.Sper ca nu ati inteles aceasta.Era pur si simplu un final asemanator lui Culianu.Ma opresc aici pentru ca altfel ajung in sectiunea eseu.
Acum as dori sa analizati poezia sub alt unghi de vedere poate va veti schimba parerea ca nu merita nici macar sa aspire la un premiu.Eu cred ca am avut destule idei,si,doar pentru a argumenta aceasta poezie,poezia e o forma concentrata a ceea ce vrei sa spui.Forma pe larg este ceea ce am scris mai sus.Acum astept sa-mi spuneti cu ce am gresit si ce doriti in plus la aceasta poezie.”
Raspunsul a fost mai bun decat ma asteptam:
„Am citit argumentatiile, sunt justificate.”
Va multumesc,doamna profesoara de la concurs.
1.E de semnalat ca o organizatoare de concurs isi pleaca urechea la ce au de spus muritorii de rand.Nu cum se intampla la concursul Blaga,la care nu o sa mai particip in vecii vecilor.Dupa ce simpatica bibliotecare de acolo mi-a mazgalit lucrarea,mi-a zis sa o modific,dupa care a urlat la mine ca de ce am adus-o asa,ca trebuia cum a fost la inceput.
2.Cartea chiar a fost draguta,cred ca am demonstrat mai sus,chiar daca mailul era plin de revolta.


Si asta mi-a placut.Nu e scrisa nu stiu in ce fel extraordinar,dar ideea de la care pleaca e interesanta.Adica 3 persoane care s-au certat cu lumea normala decid ca frumusetea oamenilor este daunatoare,asa ca le izoleaza pe cele mai frumoase fete pentru a le imbatrani.Iar la sfarsit,ei sa „hranesc” cu parfumul lor.Iar dobitocul de personaj principal…,ma rog,vedeti voi.
Asemanator cu Colectionarul,numai ca acolo psihopatu’ tinea la tipa,nu o izola si incerca sa-i ofere conditii bune.Nu se hranea cu necazul ei.
Intre timp,imi mai arunc o privire pe Cioran si pe studiile lui Maiorescu,dupa care Cartarescu,Herta Muller(nu stiu daca i-am scris numele bine),Eliade…si mai vedem.Aaa,si Yankeul de la curtea regelui Arthur pe care l-am inceput acum mult timp si nici azi nu l-am terminat,ca aveam altele de citit.
So,lectura placuta si Craciun fericit si alea alea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s