In primul rand…

La multi ani mie!
Si am realizat cum ma simt pe 17 ani 70% ca in Vama Veche-17 ani..infinit,20% ca in Parazitii-17 si 10% ca mine,ca inainte,ca intotdeauna.
Tot in ziua aia,am fost la fosta scoala si m-am bucurat de toata atmosfera aia,de profesorii pe care ii iubesc,de fosta mea clasa acum mult modificata,de uniformele alea atat de verzi,mult prea verzi.Si fusem 3:eu,Teo si Mony,invitate la o clasa de a opta sa le vorbim de liceele noastre.[Cu ocazia asta,doamna profesoara Cecilia Solomon,sunteti geniala.][Si doamna profesoara Onica Elena,tot respectul meu]Bineinteles,aceleasi mituri despre liceul meu,pe care am incercat sa le desfiintez…si aceeasi bufoni ce nu inteleg ce au langa ei.Am simtit ca cel putin o persoana de acolo a inteles cum e de fapt.
Si parca as vorbi,as povesti,dar totul se pierde pe blogul asta si isi pierde din realitate.La fel cum stiu ca daca o sa scriu despre Vita,tot nu o sa se inteleaga cum a fost.Ce simti acolo,in mijlocul lumii,lasand muzica sa curga…
Poate e vina mea.
Asta e.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s