Omul maritim

Asa…pentru ca n-am publicat nicio poezie de-a mea(pana acum):

Om maritim

Înot în calm,printre meduze
privind în sus,spre o dorinţă
numită Soare.
Zeul raţiunii e departe
printre covoare de azot şi oxigen,
de netrecut pentru oamenii apelor
//si totuşi toţi visăm la el.

Ni s-au închis ochii de atâta apă
nici nu o mai deosebim de lacrimă
oricum durerea de aceeaşi
ne-am obişnuit să respirăm resemnarea
adulmecată de nările plăpânde,
noi nu mai credem în verde,nici în zâne.

Suntem în josul Universului,
răsturnaţi.

Oameni ai apelor,ne înecăm…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s