Amintirile

Eu am avut o zi proasta.Pana cand…
am decis sa ies cu Andra.Initial,a fost ok,ne-am plimbat,am vorbit,am ras,am avut emotii in legatura cu liftul primitiv,am mers pe la biblioteci,ne-am intalnit avec cunoscuti.Apoi,na,sa mergem pana la Gradina Publica.Am facut poze,ne-am strambat,gen caterinca vizuala.Un baietel de vreo 4-5 ani ne zambea foarte dragut si se uita la noi cum facem poze.Acum imi pare rau ca nu l-am invitat la o poza,ceva.Mie mi-a fost rusine de tatal lui.

Andra:Hai sa mergem pana in gara.Sa coboram.
Eu:Da,facem niste poze super.Stii drumul?
Andra:Da,normal.
Andra:Sunteeem libeeereeee…

Si adevarul ca eram libere,nu era absolut nimeni pe o raza de 500 metri si eram undeva mai jos de nivelul orasului Galati.Si saream,faceam poze cu daramaturi,cantam Vama Veche-Ana,De ce,Zmeul…Si ma gandeam cat de minunat este sa fim departe de tot.
Andra:Daca ai avea bani,nu ai vrea sa pleci departe,sa iei trenul spre oriunde…sa pleci departe de scoala,de teze,de tot,de orasul nostru…

Da,m-am saturat,de mine si de voi,de noi,de toti,de ce?
Sentimentul acela de libertate.
Eu:Si-acum incontro?Stii unde esti?
Andra:Da,normal.[De fapt,nu stia nimic si noi mergeam la ghici]

Am trecut de o bariera,unde nu cred ca aveam voie,dar drumul sa infunda acolo si na,nu puteam sa ne intoarceam.Am trecut printr-un viaduct,se pare.Am transversat sine de tren uitandu-ne cuminti in stanga si in dreapta.Am trecut printre blocuri,printre suflete de oameni,eram alte persoane.eram vesele.Eram fericite.Eram libere.Radeam fara oprire.Si cand in sfarsit!!!! am ajuns in gara eu cred ca am atins absolutul.Mai ceva ca Gelu Ruscanu.

Am atins fericirea.Si saream in sus de bucurie,radeam.In pozele facute zambeam de obicei,in alea din gara radeam de-a dreptul.Imi pare rau ca nu erau trenuri la ora aia,dar asta e,supravietuim.Ne-am intors in lumea reala si a fost socant.

Ne-am urcat in autobel si inca eram cuprinse de febra asta a fericirii,radeam si au aparut specimenele numite cocalari,doi la numar si isi incercau ei farmecele pe noi.De obicei,eu stau foarte serioasa si ignor,oricat de mult ar incerca sa converseze cu mine.Acum nu am putut sa ma abtin si radeam,radeam si Andra radea si ea,radea.Vrei soare,soare iti dau!E oarecum greu sa revii in oras.Am vazut niste masinute vechi,antice si de demult…am facut poze cu ele si mi-au placut.

Apoi am savurat o inghetata pe o banca,ne-am uitat la poze si am vorbit de cate multe lucruri poti face in doua ore daca stai departe de calculator.Si ca vom mai merge acolo,acum ca stim drumul de la Gradina Publica spre gara.Postul e pentru mine si pentru Andra,ca sa ne aducem aminti la batranete.Si pentru cine ne mai iubeste.In curand aducem si poze.Doamne,ce fericita pot sa fiu!

Maine,poate-poate,merg la Alternosfera.Eu zic ca viata merita traita.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s