Padurea

Padurea e frumoasa.
Am intrat acum optsprezece ani in ea si nu mi-a parut rau.E racoros aici si sunt copaci inalti numa’ buni de privit si imbratisat.Si in padurea asta,chiar aici,e o cale.Nu cred ca a mai fost cineva pe ea.Calea asta e a mea.Sunt posesiva in ceea ce o priveste.Si se plimba calea asta printre copaci,printre alte cai,uneori le da prioritate,alteori le priveste cu dispret,cateodata le uita.Cateodata si ea este uitata.Dar isi continua plimbarea prin padure.Cand ma plictisesc,ma sprijin de un copac,imi iau o carte si citesc.Copacul mai arunca un ochi la ce citesc eu.Rareori arunca doi,aproape niciodata trei.Zambeste.Si-mi spune ca totul va fi bine.
Asa sa fie,copac dulce!
Acum e rece si intuneric in padure.Mi-e bine.Trebuie totusi sa continui sa merg,padurea mea e vesnica…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s