Nasterea unui ochi in 2,7 secunde

M-am închis într-o ploaie
Și curg pe coapsele trecutului,
Mă infiltrez în gândul universal//
Aici, sunetele sunt verticale, dureroase,
Călcând pe tâmplele mele
Ca o tânără franțuzoaică pășind
Pe o stradă cosmică, infinită//
Picăturile vieții îmi curg pe trup
Cerând pământ, cerând un ultim țipăt,
Al renașterii,
m-aș arunca în vartejul unui ochi
fără să ezit o clipă, poate două//
Nu e o mirare că mă nasc încontinuu.

[ Nu e o mirare ca mama a spus ca poeziile sunt frumoase, dar din pacate nu le intelege]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s