Mostenirea, de Katherine Webb, gasibila aici.
Mi-a placut tema. Partial. Am apreciat foarte mult planul legat de povestea lui Caroline prin pustietaturi, plecata dupa sotul ei preaiubit. Am apreciat curajul si dorinta de a se adapta doar de dragul lui. Nu m-a incantat planul cu Erica, parca faptele au fost descrise prea in amanunt (unele chiar nu aveau nicio importanta) si uneori intamplarile deveneau previzibile. Planul acesta si-a mai revenit inspre sfarsit, cam cand a aparut si Corin si ea a inceput sa descopere ce s-a intamplat cu strabunica ei Caroline. Parerea mea ramane ca ar fi fost o carte mult mai buna daca punea accent doar pe povestea lui Caroline. Mi-a amintit de Castelul palarierului si iar m-a cuprins o tristete pentru toate fetele astea cu soarta impotriva. O tristete multumitoare ca nu ma omor dupa cartile cu toate personajele fericite si norisori pufosi plini de iubire. Cartea mi-a transmis ceva, deci ma declar multumita.
Despre ce sacrificii faci pentru cel iubit. Despre gesturi dragute, intelegatoare. Despre siguranta, alaturi de al tau. Despre neputinta de a fi mama. Despre durerea de a fi inselata. Despre moarte si viata. Despre remuscari. Despre cum nu poti sa uiti o persoana. Niciodata.
Nu e printre cartile din buzunarul inimii, dar de la un moment e chiar captivanta.
Recenzia face parte din campania “Citeşte şi căştigă cărţi pe viaţă din colecţia Strada Ficţiunii”, iniţiată de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL.
Dupa recenzia ta,as citi si eu aceasta carte.