Pianul mecanic

O noua zi, o noua carte. De data asta, Pianul mecanic.

Pianul canta despre oameni inlocuiti de masini, despre nefericirea de a naste intr-un anumit fel, despre ingineri (partea mea subiectivo-favorita), despre tehnologie si consecintele ei, despre salvare.

Ne aflam intr-un an in care toate meseriile au fost inlocuite de masini, doar inginerii si managerii au mai ramas pe piata muncii si taramurile fericirii, fiind rasplatiti pe masura.

Toata cartea urmareste gandurile lui Paul, un barbat inteligent, aflat pe partea „buna” a lumii. Ganduri despre o casnicie plata, banala, fara o urma de pasiune cu Anita. Mi s-a parut interesant modul in care s-a construit relatia dintre cei doi, o relatie mai urata si inutila nu se putea gasi. Ganduri despre oamenii din partea rea, cei care nu au indeplinit cerintele masinilor si au fost inlaturati. Ganduri despre foloasele masinilor. Ganduri despre inutilitatea lor. Ganduri de revolta. Ramasite de speranta.

Concluzia mea: tehnologia e buna pana in limitele nevoilor. Dupa, nu ma fascineaza. Am nevoie de masini de spalat, n-am nevoie de telefon sa-mi spuna cum e vremea afara. Am eu ochi pentru asta.

„Anita cunostea perfect mecanismul casniciei,pana la cele mai subtile conventii.Desi genul ei de abordare era enervant de rational si sistematic, era suficient de meticuloasa pentru a mima, credibil, caldura in relatiile cu sotul” (Kurt Vonnegut-Pianul mecanic).

Next: Cum se educa fetele din Boemia

V-astept cu drag sa comentati mai jos.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s