Fiul

tn1_rostain_-_fiul

Fiul, scrisa de Michel Rostain, este o carte dureros de frumoasa, fiul analizeza, priveste, observa, uneori ironizeza actiunile tatalui dupa moartea sa (a se intelege dupa moartea fiului).

M-as fi asteptat sa citesc despre disperarea tatalui din perspectiva acestuia, nu din a fiului deja mort. Ceea ce a fost interesant. Romanul incepe cu plansul tatalui (are niste obiceiuri neobisnuite de a plange ), apoi cu tentativele sale de a intelege ce s-a petrecut, daca nu cumva boala fiului a fost o forma de sinucidere, de renuntare, scenariile sale, regretele, atasamentul fata de lucrurile fiului. Toate acestea privite de fiu care incearca sa-i transmita ca nu era nimic in neregula cu el, nu a renuntat, realitatea a fost cat se poate de simpla si cruda, s-a imbolnavit si a murit.

Durerea este prezenta in fiecare cuvant din acest roman (totusi, se pune intrebarea cat poate dura aceasta tristete datorata mortii unei persoane dragi), in special in timpul funeraliilor, in momentul incinerarii, urmat de o oarecare impacare in momentul imprastirii cenusii pe un vulcan din Islanda.

Fiul este la un roman de la care nu asteptam atat de multe. Minunat. Recomand spre citire.

Recenzia face parte din campania “Citeşte şi căştigă cărţi pe viaţă din colecţia Strada Ficţiunii”, iniţiată de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s