Uratii

tn1_uratii

De Dorin Cozan nu am mai auzit pana acum, dar l-am verificat pe plaiurile avansate ale Internetului si-am aflat ca este un domn premiat, care scrie si poezie. Pe mana mea a ajuns un roman, Uratii care are ca subiect lumea satului si pe cei care il alcatuiesc.

Pe tot parcursul romanului, mi s-a parut ca autorul vrea sa-si arate personajele exact asa cum sunt, fara retusari, fara a sterge sau a adauga caracteristici, fara a ascunde sau a modifica adevarul, chiar cu riscul ca cititorul sa nu se mai identifice cu personajul. Probabil din cauza aceasta i-a pus titlul Uratii, pentru ca ei nu prea seamana cu modelele ideale sau generale ale personajelor.
Pe mine m-au incantat capitolele Cand Dumnezeu o varsat caru’ cu romanita ( un plus pentru buna alegere a titlurilor si inca un plus pentru limbajul din tot romanul, unul specific lumii rurale) si La portile Raiului (“Inchipuie-ti, draga cetitoriule, ca trecut-au sase luni de cand n-am mai scos o vorbulita si n-am mai topait prin fata dumitale cu fel de fel de ciumbuslucuri si scornituri”).

Finalul e plin de dragostea autorului pentru uratii lui, se simte o legatura intre personaje si autor, cel mai mult am observat-o in paragraful: “Afara ningea. Si acum ninge. Daca tii nemiscate mainile deasupra Uratilor si inchizi ochii zambind, vei simti asta.”

Recenzia face parte din campania “Citeşte şi căştigă cărţi pe viaţă din colecţia Strada Ficţiunii”, iniţiată de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s