Comedianta

1933

Colectia Nobel mi-a ajuns la suflet, cartile au subiecte frumoase, deosebite, sunt scrise extrem de bine (stilul si tehnica!), sunt carti care pun intrebari si in acelasi timp exploateaza un subiect pana in cele mai ascunse colturi. De data aceasta, vorbim de Comedianta, de Wladyslaw Reymont.

Comedianta este Janka, o domnisoara crescuta la tara, fara o mama care sa o sprijine sau sa-i ofere afectiune (mai mult, care sa o invete cum sa se comporte cu barbatii), cu un tata care o uraste, care nu depune niciun efort pentru a-i revizui comportamentul baietesc sau pentru a se apropia de ea, care pare chiar incantat de certurile zilnice dintre ei. Viata Jankai se schimba radical in momentul in care refuza sa se casatoreasca cu un baiat bogat din imprejurimi, este alungata de catre tatal ei si porneste astfel spre Varsovia pentru a lucra la teatru. Este angajata in cor ( ca orice debutanta din provincie), este platita prost sau chiar deloc. Perioada de inceput ii ofera multe informatii despre cum este de fapt aceasta lume a teatrului, barbatii ii fac avansuri nerusinate, o coplesesc cu replici acide, umilitoare, actritele folosesc intrigi pentru a-si detrona rivalele. Majoritatea celor de la teatru lucreaza aici pentru ca au fost manati de saracie, nu au niciun fel de pasiune pentru arta. Femeile supravietuiesc saraciei luandu-si amanti care sa le intretine si sa le ofere cat mai multe roluri. In aceasta lume, Janka este singura, fara aparare, fara prieteni care sa o ajute, ramanand doar cu demnitatea si respectul de sine care o impiedica sa raspunda avansurilor celor 3-4 barbati ce roiesc in jurul ei.

Nefericirile cad deodata asupra ei, ramane fara bani ( de mancare sau de chirie), atrage asupra ei razbunarea celorlalti actori pentru ca n-a vrut sa obtina bani de la un admirator, pierde rolurile principale, isi ia un amant care ii ofera o fericire aparenta, provizorie, pe care nu-l iubeste si de care va fi dezamagita, parasita, ramane insarcinata. Nu mai are nicio putere de a lupta, nicio solutie pentru a supravietui.

Tot romanul urmareste acest declin al comediantei, toate visurile ei se naruiesc in momentul in care priveste teatrul in absenta mastilor, ramane intr-o lume dura, nepasatoare in care nimeni nu se mai preocupa de arta sau de virtuti. Mi-au placut secventele in care maestrul o prevenea sa se tina departe de visuri si sa nu se apropie de apa ( anticipand astfel finalul) si, complementar, discutia cu inteleptul pescar (” Esti un copil, domnisoara. Ambitia, o deceptie in dragoste sau poate absenta banilor de mancare te-au facut sa vezi lucrurile atat de tragic?”).

Ultima replica a romanului (dupa sfarsitul tragic al Jankai) este geniala:

” Comedianta! Comedianta! sopti, cu dispret, muscandu-si buzele.”

Kotlicki, fost admirator

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s