Fratii Karamazov

DSCN2209

Titlu: Fratii Karamazov
Autor: F.M. Dostoievski
Editura: Polirom
Nr. pagini: 972
Unde o gasiti: libraria Libris

Va spuneam intr-o postare recenta cum a fost la piesa Fratii Karamazov, jucata de cei de la UNATC. M-a durut sufletul sa stiu ca in colectia lecturilor mele nu se afla aceasta carte, asa ca am citit-o cu prima ocazie. Cea mai buna decizie. De cele mai multe ori ma abtin sa fac un top al cartilor mele preferate si spun ca este una dintre cele mai bune. De data aceasta insa, schimbam un pic lucrurile. Fratii Karamazov este cel mai bun roman citit de mine. Se afla pe prima pozitie si cred ca va fi greu sa-l detroneze cineva, aproape imposibil. Sunt asa de entuziasmata incat as spune ca cele 900+ pagini au fost un extaz literar continuu. Nici faptul ca stiam dinainte ce se intampla si care e finalul n-a reusit sa-mi strice placerea lecturii.

Personajele sunt impecabil create, sunt vii, patimase, as sti imediat ca sunt ale lui Dostoievski. Si pentru ca mi-au placut deosebit de mult, voi realiza o altfel de recenzie, una care porneste de la personaje, trasaturile lor si scenele mele preferate.

Feodor Pavlovici – tatal, un om desfranat, lacom, un parvenit ce nu s-a interesat niciodata de soarta fiilor sai. Se indragosteste de Grusenka, o femeie usoara si e penibil cum o asteapta nerabdator, ce crize face nemaiputand suporta asteptarea. Romanul este strans legat de acest personaj, dar aparitiile lui nu sunt asa remarcabile.

Dmitri Karamazov-unul din fii, la fel de desfranat si petrecaret, un om foarte impulsiv, patimas, vorbaret, al carui mare pacat e ca s-a indragostit tot de Grusenka. Discursurile lui sunt usor confuze, uneori sincere, uneori mincinoase, dar mereu in spirit rusesc, karamazovian. E un personaj interesant si am simtit pe tot parcursul romanului cum faptele si vorbele lui il duc la pieire. De altfel, cred ca si personajul isi presimte caderea si nu pare a o impiedica cu prea mult zel.

Ivan Karamazov- el e cel despre care se spune ca seamana leit cu tatal. Nu e asa desfranat, patimas ca Dmitri, dar are o alta problema: nu crede. Nu crede in nimic si afirma ca „totul e permis”. E intelectual, ganditor, charmant. E  unul din personajele care m-a atras, ideile lui m-au captivat. Discursuri la fel de placute de citit, doar ca ceva mai complexe decat al lui Dmitri, facand referire la diavol, Dumnezeu, existenta, moarte, tradare, crima etc. Sunt destul de trista pentru ce i s-a intamplat in final pentru ca drept sa spun, am tinut mult la personaj. De mentionat ca o iubea pe logodnica lui Dmitri, Katerina.

Aliosa Karamazov- este fratele bun, care crede cu tarie in Dumnezeu si care il are ca model pe parintele Zosima. Este decis sa devina calugar si sa se dedice credintei sale, insa evenimentele din familie il obliga sa devina un fel de diplomat. In roman, el este mereu pe druuri, incercand sa opreasca patimile fratilor sai, sa calmeze femeile, sa transmita scrisori, vorbe, sa stabileasca intalniri, sa salveze suflete. La un moment dat, am ajuns sa ma intreb cand mai dormea sau manca Aliosa pentru ca mereu era in vizita pe la cineva, nu cred ca a ratat un personaj. Nu m-a atras foarte mult personajul, tocmai pentru ca e de o bunatate nemaivazuta, mie imi plac cei patimasi, rai, cei plini de demoni.

Katerina Ivanovna- (fosta) logodnica a lui Dmitri, o femeie mandra, capabila de gesturi extreme. Relatia cu Dmitri porneste de la o jignire pe care nu o va uita vreodata, are foarte mare nevoie de bani, iar Dmitri (care o dorea foarte mult) ii propune sa vina singura acasa la el si ii va da banii. Nu se intampla nimic, Dmitri o lasa sa plece cu banii, insa ea nu va trece asa usor peste moment. Ulterior spune ca s-a indragostit de el si se logodesc, dar cred ca a fost mai mult o tendinta masochista a Katerinei si mai putin iubire. Cu cat e mai mandra, cu atat se umileste mai mult. Si-acum ajungem la o scena deosebit de frumoasa, o cheama pe Grusenka si ii ofera bani pentru a-l lasa pe Dmitri in pace. Aliosa e si el acolo, in vizita. Katerina ii saruta mainile, buzele , ingenuncheaza, o lauda, spune ca nu o deranjeaza sa il imparta pe Dmitri, ca e capabila sa faca orice numai sa nu o paraseasca. Grusenka insa o umileste, o minte si se distreaza facand asta. Mandria Katerinei e aproape dureroasa.  E o femeie isterica, nu in sensul de astazi, ci pe cel al personajelor bolnave create de Dostoievski, trece de la o stare la alta, il iubeste pe Dmitri, il iubeste pe Ivan, doreste razbunare, face sacrificii. De notat si marturiile ei in cadrul procesului. Si o impresie personala, cred ca tot timpul l-a iubit de fapt pe Ivan.

 

Grusenka- un personaj aparent negativ, o femeie usoara care joaca pe degete pe tata si pe fiu, care „face doar cum ii este pe plac”. Totul este cauzat de o intamplare din trecut, cand un polonez a sedus-o si a parasit-o. Nu s-a refacut de atunci si toata veselia ei mi s-a parut o masca a tristetii. E isteata, calculata, patimasa si cred ca ajunge intr-un final sa-l iubeasca pe Dmitri. Are un mare efect asupra barbatilor, desi nu e la fel de frumoasa precum Katerina. Chiar si Aliosa o admira.

Smerdeakov- este presupus cel de-al patrulea frate, insa batranul nu l-a recunoscut niciodata. Lucreaza pentru ei, pare a fi timid, temator, las, insa ascunde o tarie de caracter,  capacitatea de a se preface si o inteligenta diabolica. Sufera de epilepsie, o boala care va juca un rol important in deznodamantul romanului. Va va atrage oricum atentia pe parcurs.

Lise- este o fata bolnava, aflata in scaunul de rotile. Nu prea are legatura cu situatia familiei Karamazov, ci mai mult cu Aliosa. Ii propune acestuia sa se casatoreasca pentru ca il iubeste de cand erau copii, apoi renunta brusc la iubire, sustinand ca a fost doar o joaca. Este isterica, cu multi demoni umblandu-i prin cap. O scena in care se remarca are loc dupa plecarea lui Aliosa, cand isi pune mana langa usa si o tranteste, o apasa pana cand isi striveste degetele si ii da sangele. Spune ca ea doreste sa arda tot, sa distruga pentru ca ii place raul. De asemenea, sustine ca a vazut ceva in Ivan care i-a atras atentia.

Mai sunt si alte personaje, insa nu s-au remarcat asa mult. Cred ca Ivan si Katerina raman in topul preferintelor mele, iar Lise este unul dintre cele mai bolnave personaje intalnite de mine.

Suficient despre personaje, trebuie sa laud stilul autorului de a scrie ( pe Dostoievski l-am iubit de la prima carte citita, Idiotul) , modul in care construieste discursurile si conversatiile, ideile prezentate amanuntit. In momentul in care citeam mustrarile de constiinta ale lui Dmitri si acuzatiile aduse acestuia, mi s-a parut atat de vie si reala lumea creata de autor incat m-am simtit vinovata crezand ca am sange pe maini. Si mai ciudat e ca am lasat cartea la o parte ca sa verific. Daca o carte se poate juca asa cu mintea mea inseamna clar ca este cea mai buna. Daca o carte ma face sa scriu o recenzie atat de lunga inseamna clar ca e cea mai buna. Acum imi doresc foarte mult sa termin toata colectia Dostoievski, din care mai am Umiliti si obiditi si Demonii.

Recenzia a fost realizata datorita librariei online Libris , care mi-a oferit “Fratii Karamazov”. In Libris, gasiti carti online apartinand editurilor cunoscute (carti in engleza sau in romana) din diverse domenii.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Fratii Karamazov&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s