Tărâmul Apelor Pure

994260_548167728565689_1740937854_n

Zilele acestea erau atât de calde că Mircea nu mai ştia unde să se ascundă, cum să scape de toată sufocarea. Deschise larg geamul din dormitor, însă primi de-afară doar un suflu fierbinte de aer. Aşa nu se mai putea, supărat pe vremea neiertătoare se trânti în fotoliu şi apucă un volum de Jules Verne.

Poate voi fi aşa prins în acţiune că o să uit de toată căldura care îmi invandează corpul şi mă lasă fără energie. Lumea minunată prinsă între aceste pagini va fi o bună portiţă de scăpare, personajele curajoase mă vor ajuta să înving. Luă o gură de apă rece, proaspătă şi oftă încet, aşa mai merge.

968874_543626445686484_26818781_n

Ce se întâmplă îl sperie peste măsură, nu mai era acasă, ci într-un loc necunoscut, în natură. E adevărat, era un loc de o frumuseţe zdrobitoare, cu cascade impresionante ce vuiau asurzitor şi copaci de un verde crud, proaspăt.

Cum era posibil aşa ceva? Îşi amintea cartea, fotoliul, căldura. Stai aşa, aici nu mai e cald, e o temperatură potrivită la fel ca cea de dimineaţă când inspiri aerul rece, puternic şi îţi umpli plămânii până la refuz. Nu ştia unde se află, dar cel puţin a scăpat de inamicul cu grade înalte.

– Eşti pe Tărâmul Apelor, dragul nostru, spuse o voce şoptită, ce abia se auzea prin urletul cascadelor.

Parcă a spus Tărâmul Apelor, nu avea cum să audă greşit, dar mama lui nu i-a spus niciodată că există un asemenea loc şi nici nu a citit despre el.

– Nu mai fi atât de surprins, aceasta a fost chiar dorinţa ta, să scapi de căldura moleşitoare şi să te bucuri de prospeţimea unei guri de apă. Nu era un loc mai potrivit decât acesta pentru cerinţele tale.

998873_543626392353156_1670913641_n

 

Mircea se uită cu atenţie în jur, era de părere că nimic nu se poate compara cu forţa apei, ea trebuie respectată şi admirată pentru a fi de partea ta, lucrul ăsta îl învăţase de mult timp din poveştile cu marinari. O privelişte cu apa rostogolindu-se pe munţi, pe stânca abruptă îl lăsa fără cuvinte, iar spuma pe care o făcea la final era covârşitoare. Era o imagine de vis, iar sentimentul care îl cuprindea semăna cu descoperirea unei minuni: perfecţiunea.

Ar fi putut petrece ore aici fără să se plictisească nici măcar o secundă, supraveghind căderea apei, acest element magic, vital se face parte din noi şi ne menţine în viaţă.

1095078_548167325232396_1278576532_n

Acum  era iar acasă, cineva trebuia să înceteze cu aceste schimbări bruşte de locaţie. Of, şi căldura a revenit!

– Dragul meu, ai adormit pe fotoliu. Iar. Era cât pe-aci să verşi sticla de apă. Apropo, ai încărcat codul pentru cele două sticle?  Ştii că nu mă prea pricep la tehnologie.

nemo_bottle-Mamă, e simplu. Iar regulamentul e floare la ureche, ai chiar şi o hartă a premiilor. La 3 coduri primeşti un wallpaper cu personajele Disney, sper să fie cu Nemo, la 5 ai şabloane de colorat, iar la 7 forme de coroniţe şi ureche de şoricei pe care le putem asambla împreună. Să nu mai zic că putem câştiga o excursie la Disneyland pentru toată familia.

– Sper să fie cu noroc, mai ales că îţi doreşti atât de mult să câştigi. Nu mi-ar strica nici premiul cu apă Vittel pentru un an.

-Mamă, apropo de apă, nici nu ţi-ar veni să crezi unde am ajuns, am fost în Tărâmul Apelor şi erau cascade peste tot, iar apa era rece, proaspătă.

-Povesteşte, dragul meu. Cum a fost acolo?

vittel_logo_vertical

Pozele sunt din arhiva personală sau de pe site-ul Vittel.ro.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s