Recenzie: Lumina dintre oceane de M.L. Stedman

DSCN5389

Titlu: Lumina dintre oceane

Autor: M.L. Stedman

Editura: Polirom

An apariţie: 2013

Nr. pagini: 360

Unde o găsiţi: Librăria Libris

Lumina dintre oceane este una din cele mai frumoase cărţi citite în ultimul timp, mi-au plăcut personajele, acţiunea, finalul, stilul de a scrie, ideile. A fost o lectură frumoasă şi tulburătoare în acelaşi timp, mai ales că m-am ataşat de personaje ce aveau interese contradictorii, mă bucuram pentru unul şi mă întristam pentru celălalt.

Totul porneşte de la dragostea sinceră şi jucăuşă ce se înfiripă între Isabel şi Tom, ei doi formând un cuplu aproape ideal în ceea ce priveşte înţelegerea reciprocă, modalităţile de petrecere a timpului şi sentimente. Încercând să fugă de spaimele războiului, Tom doreşte să se angajeze la far, izolându-se de restul lumii, iar Isabel decide să îl urmeze pentru a-şi întemeia o familie. Deşi îşi doreşte teribil să fie mamă, Isabel pierde câteva sarcini şi se îndepărtează din ce în ce mai mult de soţul ei. La un moment dat, Tom şi Isabel descoperă o barcă în care se afla un bărbat mort şi un bebeluş, la insistenţele ei hotărăsc să îl păstreze şi să îl prezinte ca fiind copilul lor. Acest copil va readuce zâmbetul pe chipul lui Isabel, dar relaţia lor se distruge încetul cu încetul.

În primul rând, ce se întâmplă după ce „adoptă” fetiţa este incredibil de trist, toate evenimentele fiind încărcate cu tensiune şi emoţii puternice. Este greu de crezut că un cititor nu simte nici măcar o urmă de simpatie pentru un personaj sau mai multe, că nu şi-ar dori să ajute, să schimbe traseul poveştii. Apoi, este frustrant să vezi cum un cuplu (care mi-este foarte drag) se destramă când ambii ar dori să împiedice asta, dar nu mai reuşesc să stabilească o legătură, să transmită ceea ce simt. Comparând situaţia de la început ( pe care o veţi intui din citate) cu ce se întâmplă la far, parcă vezi crescând o prăpastie între cei doi.

Nu trebuie să uităm de locul izolat unde se desfăşoară acţiunea, un far ce protejează vasele de puterea oceanului înfuriat. Există o fascinaţie pentru far, pentru valuri şi sfărâmare, pentru vulnerabilitate şi putere, pentru putere şi ocean a personajelor din roman şi a cititorilor deopotrivă. În afara faptului că nu puteau ajunge la un medic, viaţa pe insulă mi s-a părut idilică.

Lumina dintre oceane este cu siguranţă o carte de citit, iar voi o puteţi cumpăra de pe Libris cu transport gratuit. Click aici.

„Ai în urma ta o viaţă, o istorie şi am sentimentul că am intrat în ea prea târziu.”

” De pe urma războiului, Isabel învăţase ceva, şi anume ideea nu a lua niciun lucru ca pe ceva sigur, ideea că nu e bine să amâni ceva ce contează cu adevărat.”

„- Atunci uite cum se face- şi o sărută pe îndelete, uitând de trecerea timpului. ”

” Avem paradisul nostru. Cu soare şi ocean. Şi ne mai avem unul pe altul, ne aparţinem unul altuia. ”

” Lui Tom îi era greu să-şi ducă fraza privitoare la fauna locală, căci Isabel îl săruta întruna, îl muşca uşor de ureche, îl căuta prin buzunare într-un fel care îl făcea incapabil să gândească cum trebuie şi mai ales să se exprime corect.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s