Jurnal de Bucureşti: Vicleniile lui Scapino

Azi voi începe o nouă rubrică pe blog, Jurnal de Bucureşti, unde vă voi spune cum a fost la diverse evenimente, ce locuri frumoase am descoperit şi în general voi menţiona orice lucru plăcut ( sau nu, vom vedea) ce mi se întâmplă în Bucureşti. Fac parte din categoria celor care iubesc acest oraş şi care pot găsi oricând un lucru interesant de zis despre el. Nu ştiu cât timp voi avea la dispoziţie pentru a descoperi un Bucureşti frumos, dacă nu mă voi rezuma la proiectele mele, altfel spus la viaţa de zi cu zi. Să nu mai lungim discuţia, astăzi începem rubrica cu o piesă de teatru extrem de amuzantă: Vicleniile lui Scapino.

Îmi place mult teatrul, aşa că atunci când am văzut că Teatrul Masca organizează Ziua bloggerilor n-am stat pe gânduri să aplic. A fost prima oară când am participat, însă cu siguranţă nu va fi ultima. Ne-au primit frumos cu un mic discurs şi un pahar de vin ( alb pentru mine), după care ne-am aşezat în sală şi piesa a început.

Ce mi se pare foarte tare la acest eveniment este că noi ( bloggerii) am văzut piesa înainte de premieră şi astfel vă putem împărtăşi vouă, cititorilor, cum a fost şi dacă e cazul să faceţi rost de bilete. Piesa Vicleniile lui Scapino, după Moliere, are în centrul ei un servitor care se străduieşte să apere două relaţii de iubire prin mici şiretlicuri. Nu vă voi spune foarte multe despre subiect, mie îmi place să ştiu cât mai puţine despre piesa pe care o văd şi să fiu surprinsă de ce se întâmplă. Pot să vă spun în schimb că am râs fără oprire. Textul a fost pus în scenă de o echipă talentată, împreună au reuşit să construiască o piesă dinamică cu dans, cântec şi măşti, o îmbinare reuşită de clasic şi modern. Dacă mi-aţi cere să descriu piesa printr-un singur cuvând aş alege memorabil. 

Veţi pleca de la teatru cu un zâmbet larg pe faţă şi cu replici repetate în gând ( chistol, falafel, rahat şi multe altele). Pe lângă partea amuzantă a piesei, avem şi câteva teme/ subiecte ce pot fi dezbătute şi din care putem învăţa câte ceva: răzbunare, libertate, iubire, înşelătorie. De altfel, sunt de părere că scopul teatrului este să ne înveţe, să ne dea din gândit fără a da într-un dramatism exagerat. Poţi râde văzând o astfel de piesă, dar te poţi întreba de asemenea cu ce personaj semeni şi cu cine ai vrea să semeni.

Încheind, ar fi bine să obţineţi bilete pentru piesa Vicleniile lui Scapino şi să rupeţi o oră jumătate ( parcă atât a durat, deşi eu nici nu am simţit cum a trecut timpul) pentru o experienţă altfel ce vă va binedispune şi îmbogăţi spiritual. Eu sper să mai am ocazia să vă recomand piese de teatru, în funcţie de cum îmi voi stabili programul. Pe curând!

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Jurnal de Bucureşti: Vicleniile lui Scapino&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s