Gânduri de maraton

Poster-SkyRun-20141

Prima treaptă.

Ştiu de ce sunt aici, alerg pentru cei care au nevoie de ajutor, pentru cei care şi-au pierdut zâmbetele în vârtejul bolii. Sunt aici pentru că cei de la Raiffeisen Property International, Raiffeisen Bank şi smartatletic au organizat un maraton de alergat pe scări în cea mai înaltă clădire din Bucureşti, Sky Tower. Toate acestea se întâmplă pentru spitalul HOSPICE unde oameni cu cancer în stadiu avansat sau alte boli necruţătoare primesc speranţă. Sunt aici pentru ei, toate taxele de participare sunt donaţii pentru ei.

Primele 50 de trepte.

Încerc să îmi dau muşchii pe pilot automat pentru a putea face faţă maratonului. Îi las să lucreze, să simtă cum treptele rămân în urmă şi să privească în sus. 34 de etaje, 680 de trepte, 119 metri ascensiune. Aceasta este ţinta. La final, mă voi putea odihni şi în acelaşi timp admira un peisaj splendid. Voi fi la înălţime, iar oamenii vor părea mici furnici cotrobăind pe străzile aglomerate. Vreau împlinirea dată de o reuşită, dublă chiar: pentru mine şi pentru cei bolnavi.

100 de trepte

Acum ceva timp aveam opinia greşită că nu mai poţi avea încredere în umanitate. Că suntem într-o junglă unde importantă este supravieţuirea. Nu mai cred asta, tocmai pentru că am aflat de atât de multe evenimente frumoase ce au loc în scop caritabil! Este posibil să creăm o atmosferă prietenoasă, un mediu liniştit. Tot ce trebuie să facem acum este să alergăm.

200 de trepte.

Atunci când inima bate din ce în ce mai tare şi picioarele refuză să înainteze, forţez. Pot duce acest maraton la capăt dacă trec pe automat, dacă nu mă mai concentrez pe mişcări, ci pe scop. Acolo sus este speranţa, iar eu vreau cu orice preţ să o ating.

300 de trepte

Este a doua ediţie  Skyrun, anul trecut 600 de participanţi au înţeles că trebuie să fim solidari şi au avut puterea de a ajunge la linia de finish. Anul acesta avem o premieră naţională, Gabi Solomon va face un maraton de 24 de ore de alergare pe scări. După aceste două gânduri am suficientă motivaţia încât să merg mai departe. Tot mai sus.

500 de trepte

Sunt aproape acolo. Simt cum oboseala vrea să îmi detroneze victoria, dar nu o las. Am avut în minte mereu pentru cine alerg şi aşa am putut ajunge până aici, aşa am lăsat în urmă 500 de trepte.

Ultimele 50 de trepte

Nimeni nu renunţă când e aproape de final, toţi participanţii par să fi prins puteri nebănuite şi se îndreaptă cu încredere spre relaxare, odihnă şi recuperarea suflului. În curând vom termina maratonul, iar cei care au nevoie de noi vor primi ajutor.

Ultima treaptă

Eu sunt aici. Voi unde sunteţi?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s