Arhiva The New Yorker este gratuită. Ce citim?

Acum ceva timp am aflat că arhiva The New Yorker are acces gratuit şi imediat am început să caut prin secţiunea Ficţiune. Acolo găsiţi o mulţime de texte drăguţele de la autori mai mult sau mai puţin cunoscuţi, trebuie doar să aveţi răbdare şi dorinţă de a citi în engleză.

Înainte de a spune câteva cuvinte despre cele 5 texte citite, vreau să subliniez ce au ele în comun ( datorat lungimii reduse): au un mesaj puternic, un stil abrupt, direct şi personaje complexe, remarcabile, ieşite din comun, limitele lor sunt testate prin întâmplări tragice ( de obicei).Pentru că le citeşti în mai puţin de o jumătate de oră, ele sunt pline de esenţă, iar tu ca cititor nu ai timp să te acomodezi, să îţi tragi sufletul că eşti prins din nou în vârtejul cuvintelor. Din aceste motive, pot spune că m-am simţit foarte bine parcurgându-le şi că intenţionez să mai răsfoiesc această arhivă. Bonus: pot fi citite în paralel cu un roman de mari dimensiuni, cu scopul de a mai diversifica cititul.

Scheherazade- Haruki Murakami

Un bărbat nu părăseşte niciodată casa (nu ştim de ce) şi de aceea este vizitat de o femeie care îi aduce mâncare, provizii, îl îngrijeşte. De fiecare dată când vine face sex cu el ( mai mult datorie decât pasiune), după îi spune o poveste ce ar putea fi adevărată legată de viaţa ei, cu accent pe tinereţea ei. O anumită poveste iese în faţă, cea în care ea îi spune despre prima iubire, despre ce a făcut pentru el şi ce a simţit.

Avem aici absurd, înţelesuri ascunse, scene erotice (a la Murakami) şi un final ce ne lasă cu foarte multe întrebări. I-am dat 4 stele pe Goodreads.

The Fugitive-Lyudmila Ulitskaya

Îmi doream de mult timp să citesc ceva de Lyudmila Ulitskaya, am ales The fugitive, povestea unui bărbat căutat de autorităţi ce este nevoit să îşi părăsească familia şi să se izoleze într-un sătuc. Evenimentele se succed natural, fără a părea că se întâmplă cine ştie ce, toate acţiunele personajului principal părând a fi ceea ce trebuie făcut. 5 stele pe Goodreads pentru stil.

Complicity- Julian Barnes

Aici personajul este mai apropiat de noi, aflăm informaţii despre copilăria lui, despre ideile lui, despre prima aventură, urmând ca ulterior să observăm dezvoltarea unei legături cu o fată. Totul se învârte în jurul cuvântului „complicity”, o obsesie a personajului. 4 stele pe Goodreads.

But she didn’t get up, or push her chair back, just went on smiling, and left her hand on top of her napkin, knuckles raised, fingertips pointing toward me. And then I touched her.

The love of my life- T.C. Boyle

Doi tineri pornesc într-o vacanţă unde pot fi în sfârşit liberi, se bucură de natură şi fac dragoste. Ceea ce se întâmplă în această vacanţă va zdruncina legătura lor, înainte foarte puternică şi de invidiat. Povestea este dură, mesajul puternic ( după cum am mai spun) şi mi-a câştigat 5 stele pe Goodreads.

It amazed him that she actually brought her books along when they went backpacking over spring break.

The daughters of the moon- Italo Calvino

Mi-a plăcut foarte mult ideea acestei povestiri, într-o lume unde consumul este valoarea de bază, luna este de dispreţuit, are cratere, crăpături, găuri, e numai bună de aruncat şi înlocuit. Oamenii se revoltă, nu sunt dispuşi să accepte o lună stricată. Atunci apar fiicele lunii, femei goale ce se „agaţă” de câte un bărbat, făcându-i să vadă luna şi strălucirea ei.  Pornesc să o salveze. I-am dat 5 stele pe Goodreads pentru idee şi stil.

Observ acum că toate textele citite de mine au încărcătură erotică, bănuiesc că e necesară o astfel de tensiune atunci când lungimea operei este redusă. Aştept să îmi spuneţi ce aţi citit, cum vi s-a părut şi ce recomandări aveţi pentru secţiunea Ficţiune, The New Yorker.

Anunțuri

Sandvişuri? Da, Măria ta!

Există profile în funcţie de zodie, de personalitate sau de trăsături, eu propun însă să adăugăm nişte sare şi piper plus o porţie generoasă de brânzeturi pentru a crea profilul unui sandviş în funcţie de situaţia amoroasă. Nu e ştiut oare că dragostea trece prin stomac? Să trecem deci în revistă posibile apariţii ale unui sandviş că doar suntem adevăraţi Fani Brânză!

Într-o relaţie frumoasă, ca la carte

Sandviş                                                                                     Relaţie

 Pentru un gust bun, adăugăm                            Pentru momente frumoase, adăugăm

o felie de caşcaval                                                             răbdare şi înţelegere

o felie de şuncă                                                                 pasiune şi surprize

două felii de roşii                                                              bună dispoziţie

salată                                                                                    încredere

De ce aşa şi nu altfel? Pentru că sandvişul clasic ( relaţia frumoasă) se construieşte treptat, din ingrediente variate şi promite senzaţii şi trăiri deosebite. Fără un ingredient, gustul nu mai e la fel de bun şi sandvişul va fi respins cu dispreţ!

Singur/ă

Apăi dacă tot eşti singur, mai mult de un sandviş cu cremă de brânză cu usturoi nu primeşti. Nici vorbă de sandvişuri bogate, umplute cu ingrediente până la refuz, nu sunt potrivite pentru tine că ţi-ai îneca amarul în ele şi ar dispărea minunăţia din ele. Totuşi, mai lucrează la sandvişuri, poate atragi pe cineva cu abilităţile de bucătar!

Relaţia-fantezie

Dacă faci parte dintr-un cuplu-fantezie, unde sunteţi voi sunt şi râsete, nebunii şi provocări. Sandvişul perfect? Primul strat, cremă de brânză, deasupra smochine pline de savoare, bucăţi dulci de ananas, câteva felii de prosciutto. Altfel spus, e  o nebunie de gusturi, texturi şi senzaţii.

Cu amant/ă

Nu ţi-e de ajuns, mai vrei şi sandviş? Trebuie să ştii unde să te opreşti, fanul brânză te respinge la proba de moralitate.

Căsătorit/ă

Pentru cei promişi pe viaţă, sandvişul ideal are cremă de brânză cu verdeaţă pentru a readuce prospeţimea legăturii, măsline pentru aer exotic şi pancetta pentru că motto-ul lui e Nicio masă fără carne. Pentru rezultate maxime, a se asezona cu o sticlă de vin roşu şi centrala dată la temperatură mai mare.

Relaţia unde nimic nu e complicat

Dacă totul merge ca pe roate şi orice se revolză, sandvişul recomandat este cel cu ingrediente „uşoare”: mozzarela ce parcă ţi se topeşte în gură merge de minune cu roşiile cherry, pentru plusul de savoare adăugăm măsline, salată şi o idee de pesto.

Voi din ce categorie faceţi parte? Care e sandvişul vostru preferat?

Articol scris pentru Superblog 2014.

Review: BB cream de la Nivea

10699324_368525989970679_940068671_n

Subiectul de astăzi este dat de produsul năzdrăvan din mijloc. Spun că este aşa pentru că am citit numeroase recenzii despre acest produs şi am observat un echilibru între cele pozitive şi cele negative. Aşadar trebuia să îl încerc şi vă spun cum mi s-a aplicat mie, dacă mi s-a potrivit sau nu, dacă m-a ajutat cu ceva. Înainte de a vă împărtăşi câteva păreri, vreau să vă spun că eficienţa unui produs ţine de pielea pe care se aplică, deci ceea ce funcţionează la mine s-ar putea să nu meargă la fel de bine la voi.

Şi-acum să vă dau câteva informaţii despre ten, poate este comparabil cu al vostru:

*Acum ceva timp era gras, dar în urma folosirii unor produse de îngrijire despre care v-am mai vorbit pare a se duce cu încredere spre normal. Altfel spus, nu prea îmi face probleme.

*Am tenul deschis, dar nu sunt chiar albă ca varul.

*Dacă e ceva ce mi-aş dori în plus este uniformizarea.

Concluzionând, sunt o norocoasă în domeniul ten pentru că nu îmi face probleme, nu îmi apar pete, roşeaţă sau alte chestiuţe. Toate acestea în condiţiile în care acord destul de multă atenţie produselor de îngrijire, care îmi protejează tenul cu multă responsabilitate.

10721336_735003946572103_1146906664_n

Revenind la Nivea BB cream, să începem cu detaliile tehnice:

Vine în două nuanţe: Light şi Dark. Sunt puţine, ce-i drept, însă eu am fost din nou norocoasă şi nuanţa Light s-a adaptat tenului meu.Dacă aveţi tenul deschis de tot, e posibil ca această nuanţă să fie prea mult pentru voi.

Are 50 ml, mie îmi va ajunge destul de mult timp pentru că nu o folosesc zilnic, îmi place să îmi las tenul liber din când în când.

Are SPF 10, pentru toamnă-iarnă e în regulă.

Să trecem la ce promite să facă:

Uniformizează tenul. Deşi am citit în alte recenzii că nu e deloc pricepută la astfel de lucruri, la mine a funcţionat. De fapt, cu acest gând mi-am cumpărat BB cream-ul, gândindu-mă că va uniformiza tenul şi pe acest segment nu m-a dezamăgit.

Acoperă imperfecţiunile tenului cauzate de acnee, oboseală, cearcăne, pete, roşeaţă şi riduri fine. Singura categorie pe care o bifez aici e cea cu oboseala, am constatat că BB cream-ul are acoperire medie în acest caz.

Tenul capăta un aspect mai luminos. Şi aici sunt de acord, acest aspect rămâne în jur de 6-7 ore. Nu ştiu după această limită pentru că după aceste ore mă demachiam.

Se absoarbe rapid în piele şi hidratează. Cu prima parte nu sunt de acord, cu a doua da. Îmi ia destul de mult să întind şi să masez până când arată aşa cum ar trebui, pe de altă parte pielea mea chiar este mai catifelată după această perioadă de folosire.

Alt lucru care îmi place la ea este că miroase la fel ca acea cremă clasică de la Nivea, un miros plăcut şi familiar.

Să tragem linie şi să adunăm, BB cream de la Nivea este un produs mulţumitor, care la mine a funcţionat după aşteptări, care ar putea să fie mai bine absorbită în piele şi să ofere mai multe nuanţe pentru a se potrivi tuturor. El poate fi găsit pe Aoro.ro la preţul de 34 de lei pentru 50 ml.

Jurnal de Bucureşti #2. Journey pub + Gone Girl.

1800365_726411334098031_2289246177676442644_n

În episodul numărul 1, v-am povestit despre cum a fost la piesa Vicleniile lui Scapino la teatrul Masca ( click aici), pentru episodul 2 avem un nou pub descoperit şi un film recent văzut. Le amestec pentru că s-au întâmplat la diferenţă de o zi.

În Journey Pub îmi doream de mult timp să ajung pentru că îmi place tema lor : călătoria. Ideea este că modul în care este aranjat locul, decorul, meniurile, mâncarea, altfel spus tot ce vezi atunci când intri la ei are legătură cu acest subiect. Mi-ar fi plăcut să stau pe terasă (acolo unde decorul este absolut minunat, nici nu ştii încotro să te uiţi), dar când am ajuns noi, pe la 6, era ocupat 100%. Aşa am ajuns sub norii din imaginea de mai sus, foarte simpatici de altfel. În câteva minute, s-au ocupat şi locurile de aici ceea ce mă face să vă recomand rezervările. Cât despre ce am încercat, mi-am luat mousse au chocolat (am văzut eu nişte poze convingătoare pe pagina lor de Facebook) şi a fost tare bună. A venit cu două sosuri, unul cu lămâie şi ceva tot cu ciocolată, cred. Oricum ar fi, bun, bun, bun. Abia aştept să mai încerc dulciurile lor şi bineînţeles, felurile de mâncare din diferite locuri ale lumii.

Trecând la un subiect mai creepy, am văzut Gone girl. Pentru cei care nu ştiţi despre ce e vorba, o femeie este dată dispărută şi toate bănuielile cad asupra soţului care nu avea una din cele mai frumoase relaţii cu aceasta. Atât voi spune despre subiect pentru că nu vreau să dau spoilere, veţi vedea ce s-a întâmplat, în ce condiţii a dispărut şi cum se termină această poveste. A fost un film impresionant şi m-am gândit la subiectul lui o zi întreagă, îmi tot reveneau imagini, replici şi reacţii. Cel mai tare mă bucur că nu am putut anticipa ce se va întâmpla deci am scăpat de filmele previzibile.  Dar este greu să discut despre Gone girl, fără să vă dau indicii, deci vă recomand să îl vedeţi şi apoi veţi înţelege de ce am spus creepy, impresionant şi de ce mi-a rămas în minte atât de mult timp.

Cam atât, rămâneţi cu ochişorii pe blog pentru că urmează episodul numărul 3.

Recenzie: Adulter de Paulo Coelho

967829_370431773113434_1820678458_n

Titlu: Adulter

Autor: Paulo Coelho

Editura: Humanitas

Nr. pagini:224

Carte primită de la Librex

Înainte de a trece la subiect şi păreri, ţin să laud alegerea acestei coperte pentru că e simplă şi în acelaşi timp, constituie esenţa romanului. Mai exact este vorba despre două cozi de cireaşă ce se unesc şi o a treia care încearcă să intre între ele, conducând la ideea de adulter.

Subiect

Ajunsă la vârsta de 31 de ani, Linda este conştientă că în ochii celorlalţi are viaţa perfectă: o căsnicie frumoasă, doi copii, o carieră de succes şi trăieşte într-un oraş splendid, Geneva. Această schemă a reuşitelor nu i se aplică însă cum trebuie, e mereu nemulţumită, i se pare că îi lipseşte ceva şi începe să creadă că are de-a face cu depresia. Această stare o conduce spre adulter atunci când îl întâlneşte pe un iubit din tinereţe, acum politician, şi îi ia un interviu. De aici, apar întrebări legate de dragoste, fericire, sex sau rutină, remuşcări, planuri de răzbunare, regrete şi rezolvări.

Păreri

Cred că situaţia prezentată în acest roman este realistă, plauzibilă, mi-a plăcut că s-a menţinut această legătură cu realitatea, cu banalul, cu obişnuitul. În fond, se urmăresc reacţiile unei femei prinsă în rutină şi dornică de pasiune, de noutate. Totuşi, ceea ce face ea nu e chiar ceea ce am face toţi. Eu, cel puţin, nu aş acţiona în acelaşi fel pentru că mi se parei că pe alocuri dă semne de nebunie şi de multe ori lipsă de demnitate, mai ales în raport cu „amantul”. Ar fi interesant de analizat reacţiile soţului care pare a şti de infidelitate, dar o lasă să îşi facă de cap fiind sigur că este doar o fază. Cred că e personajul de care m-am ataşat cel mai mult, poate din cauză că e victima sau poate pentru că e foarte blând şi înţelegător, chiar prea mult. Ce nu mi-a plăcut la acest roman este faptul că uneori Linda o cam dă în patetism sau în penibil şi chiar dacă mi s-a părut acţiunea realistă, uneori am simţit o prelungire inutilă a faptelor/gândurilor banale. Mi-aş fi dorit şi ceva în plus pe stil, dar asta ţine deja de faptul că sunt o cititoare pretenţioasă.

Concluzii

Adulter este o lectură uşoară despre infidelitate, dragoste şi fericire ( +fantezii) care pune accentul pe viaţa de familie şi pe cea din afara ei.

Citate

„Lasă-i să creadă că nu creştem decât vaci şi nu producem decât brânză, ciocolată şi ceasuri. Să creadă că există o bancă la fiecare colţ de stradă a Genevei. Nu suntem câtuşi de puţin interesaţi să le schimbăm percepţia.”

” – Nu mă interesează câtuşi de puţin să fiu fericit. Am vrut să trăiesc cu pasiune, ceea ce implică un risc (…).”

Gânduri de maraton

Poster-SkyRun-20141

Prima treaptă.

Ştiu de ce sunt aici, alerg pentru cei care au nevoie de ajutor, pentru cei care şi-au pierdut zâmbetele în vârtejul bolii. Sunt aici pentru că cei de la Raiffeisen Property International, Raiffeisen Bank şi smartatletic au organizat un maraton de alergat pe scări în cea mai înaltă clădire din Bucureşti, Sky Tower. Toate acestea se întâmplă pentru spitalul HOSPICE unde oameni cu cancer în stadiu avansat sau alte boli necruţătoare primesc speranţă. Sunt aici pentru ei, toate taxele de participare sunt donaţii pentru ei.

Primele 50 de trepte.

Încerc să îmi dau muşchii pe pilot automat pentru a putea face faţă maratonului. Îi las să lucreze, să simtă cum treptele rămân în urmă şi să privească în sus. 34 de etaje, 680 de trepte, 119 metri ascensiune. Aceasta este ţinta. La final, mă voi putea odihni şi în acelaşi timp admira un peisaj splendid. Voi fi la înălţime, iar oamenii vor părea mici furnici cotrobăind pe străzile aglomerate. Vreau împlinirea dată de o reuşită, dublă chiar: pentru mine şi pentru cei bolnavi.

100 de trepte

Acum ceva timp aveam opinia greşită că nu mai poţi avea încredere în umanitate. Că suntem într-o junglă unde importantă este supravieţuirea. Nu mai cred asta, tocmai pentru că am aflat de atât de multe evenimente frumoase ce au loc în scop caritabil! Este posibil să creăm o atmosferă prietenoasă, un mediu liniştit. Tot ce trebuie să facem acum este să alergăm.

200 de trepte.

Atunci când inima bate din ce în ce mai tare şi picioarele refuză să înainteze, forţez. Pot duce acest maraton la capăt dacă trec pe automat, dacă nu mă mai concentrez pe mişcări, ci pe scop. Acolo sus este speranţa, iar eu vreau cu orice preţ să o ating.

300 de trepte

Este a doua ediţie  Skyrun, anul trecut 600 de participanţi au înţeles că trebuie să fim solidari şi au avut puterea de a ajunge la linia de finish. Anul acesta avem o premieră naţională, Gabi Solomon va face un maraton de 24 de ore de alergare pe scări. După aceste două gânduri am suficientă motivaţia încât să merg mai departe. Tot mai sus.

500 de trepte

Sunt aproape acolo. Simt cum oboseala vrea să îmi detroneze victoria, dar nu o las. Am avut în minte mereu pentru cine alerg şi aşa am putut ajunge până aici, aşa am lăsat în urmă 500 de trepte.

Ultimele 50 de trepte

Nimeni nu renunţă când e aproape de final, toţi participanţii par să fi prins puteri nebănuite şi se îndreaptă cu încredere spre relaxare, odihnă şi recuperarea suflului. În curând vom termina maratonul, iar cei care au nevoie de noi vor primi ajutor.

Ultima treaptă

Eu sunt aici. Voi unde sunteţi?

Colete primite

A trecut ceva vreme de când n-am mai făcut o postare de tip Colete primite şi s-au adunat câteva. Acest articol nu conţine cărţile sosite în această perioadă, pe ele le-am trecut aici (click). Sper ca în viitorul nu foarte îndepărtat să sosească şi mai multe, am câştigat ( şi poate voi mai câştiga) campanii din competiţiile pentru bloggeri, să nu uităm nici de colaborări.

10699324_368525989970679_940068671_n

Am câştigat pe blogul FMWG 3 produse Nivea la alegere: gelul purificator pentru ten gras, BB cream şi apă micelară. Încă nu le-am încercat, dar revin cu păreri. Interesaţi?

10717730_370431746446770_960744169_n

O poză în ceaţă cu mostrele de la Vichy. Am avut ocazia să încerc şi faimosul kit care a făcut vâlvă în blogosferă.

10719439_370431779780100_1366505517_n 10721121_368526073304004_2083326550_n

Primul tricou este primit de la Farmec, am avut noroc să îl primesc pe penultimul de pe stoc. Al doilea e premiu de consolare de la campania Kaki, Blogawards.

10723615_370431743113437_255623733_n

A sosit şi ultimul premiu de la Orkestra, acum mai am doar excursia de valorificat şi gata, am încheiat cu ediţia de vară. Nu am prea multă vreme de lenevit, peste o săptămână începe ediţia toamnă-iarnă. Sper că încă am susţinerea voastră şi că vă plac poveştile mele.

Tot zilele acestea mi-am primit premiul de la Paul, cu o întârziere de aproape 3 luni. Am acum un abonament pe un an la Institutul francez şi vă pot spune într-o altă postare ce am citit. Dacă doriţi detalii, îmi puteţi spune în secţiunea de comentarii.

Pe curând!

Lorellei