It had to be you, jazz!

Asociez jazzul cu un bărbat având companie frumoasă şi un pahar de whisky în faţă. El nu se lasă distras de acestea, ci se concentrează pe muzică, gândurile i le înfăşoară în notele călduroase şi trăirile plutesc în aburii de alcool. E ceva ameţitor în jazz, e plin de energie, veselie şi totodată conduce spre senzualitate, spre intimitate. Te înconjoară şi te lasă fără cuvinte, îţi arată golurile şi le umple cu emoţie.

O melodie care mă face să mă simt aşa este aceasta, ar fi bine să o ascultaţi şi să o lăsaţi să se joace cu gândurile voastre:

Eu sunt de părere că jazzul se ascultă cel mai bine live aşadar vă informez de un eveniment de neratat, Jazz night out! unde trei artişti de top vă vor încânta simţurile pentru câteva clipe şi vă vor lăsa în suspensia muzicii. Eu voi participa la cel din urmă concert, cel de pe 6 noiembrie unde va veni…

Avishai Cohen Trio.

Concertele de acest gen sunt sold out peste tot în lume pentru că Avishai Cohen „smulge, îndreaptă, pune câte puțin la loc. „, după cum declară cei de la Twinarts.ro. Altfel spus nu mai pleci la fel cum ai venit şi cred că acesta ar trebui să fie scopul oricărui concert. Am fost la câteva care au îndeplinit acest obiectiv, la altele care mai degrabă nu, dar sunt convinsă că cei de Avishai Cohen Trio vor face parte din prima categorie.

În continuare, câteva detalii „tehnice” pentru a şti cum să vă bucuraţi de jazzul de pe 6 noiembrie:

Locaţia concertului este Strada Gen. H. M. Berthelot 60-64, București, accesul se face începând cu ora 19:30, urmând ca la 20:00 să înceapă spectacolul.

Biletele pentru acest eveniment costă 85, 125, 145 de lei în funcţie de categorie şi pot fi achiziţionate prin reţeaua Eventim (magazinele Germanos, Orange Shop, Vodafone, Domo, librăriile Cărtureşti şi Humanitas) şi online pe http://www.eventim.ro.

Dacă mai aveţi alte întrebări, aveţi toată secţiunea de comentarii la dispoziţie. Eu vă recomand să mergeţi, jazzul începe să prindă curaj şi la noi, iar consecinţa este înfrumuseţarea unei zile banale, obişnuite, ploioase de toamnă.

Anunțuri

Jurnal de Bucureşti: Chitară, pian, jazz

Se făcea că era sâmbătă, iar eu navigam prin colţurile mai mult sau mai puţin obscure ale internetului, unul dintre aceste colţuri fiind Facebook. Şi pentru că nu trebuie să aruncăm toate relele pe el, ies in faţă şi zic că eu acolo am văzut că Universitatea Naţională de Muzică face 25 de ani şi prin urmare organizează mici concerte prin Cişmigiu. Atât mi-a trebuit, mai ales că nu sunt la primul eveniment de acest gen ( vezi Pianul călător la care am fost tot în Cişmigiu).

Din toate spectacolele din program am ales să merg la cel de chitară, de pian şi jazz. În total, trei ore.

Cel de chitară a avut loc la pod şi am folosit ocazia pentru a studia oamenii ( ocupaţia mea favorită, de altfel). Am fost surprinsă în mod plăcut de tinerii care se opreau să asculte şi de copiii care trăgeau de mânecile ocupate ale părinţilor pentru a rămâne. Însă bineînţeles că au existat şi persoane care vorbeau mai tare decât se auzea chitara şi bătrâne care discutau despre preţul ouălelor în interes de informare a populaţiei. Nu ai ce să le ceri şi nici nu are vreun sens. Când m-am lămurit cu oamenii, au trecut spre apă, spre frunze, spre cer. Frumoase ca de obicei, mai ales pe fundal de chitară. Nu ştiu dacă vi se pare neobişnuit să fiu atentă la alte lucruri, dar asta sunt şi nu îmi pot opri gândurile când primesc muzică.

Am fost apoi la foişor unde a început concertul de pian şi a fost frumuşel, mai frumuşel decât la chitară. Nu mă refer aici la talent, că toţi erau buni, dar pur şi simplu îmi place pianul mai mult decât chitara. După a fost jazzul. Şi frigul s-a transformat în trăire şi emoţie. Jazzul a fost un amestec de energie, senzual, veselie şi nebunie. M-a surprins că mi-a plăcut atât de mult încât să nu mai vreau să plec din parcul ăla. Am reţinut piesa Mercy,Mercy, Mercy şi sunt în căutare pentru celelalte.

P.S. Doar eu cred că jazzul merge foarte bine cu whisky?

Oricine poate avea un smart mix!

2012-11-10 18.35.39

Domnişoara roşcată, adică subsemnata, este determinată să nu aibă o maşină vreodată şi din acest motiv nu are carnet la respectabila vârstă de 21 de ani. Explicaţia e simplă: Bucureştiul nu va fi niciodată un loc prietenos cu trafic lin, ci mai degrabă un amestec de claxoane, nervi, accidente, violenţă şi alte necazuri şi nebunii. Cum nu doresc a-mi strica ziua încă de dimineaţă şi din alte motive pe care le voi prezenta ulterior, renunţ la această formă de deplasare şi aleg în schimb mijloacele de transport în comun sau , şi mai bine, mersul pe jos.

În cei doi ani de facultate am folosit cu încredere două modalităţi de a ajunge la facultate ( am putea să îi spunem smart mix):

10 minute mers pe jos + metrou Crângaşi-Victoriei+ 10 minute de mers pe jos = 30-40 de minute şi am încheiat socoteala

10 minute mers pe jos + autobuz 178+ schimbare+ troleibuz 65 ( care mă lăsa incredibil de aproape de facultate) = 20- 25 de minute

[Dacă mă gândesc mai bine, la întoarcere mixul de deplasare nu era la fel pentru că îmi plăcea să cobor cu 2-3 staţii înainte şi să merg pe jos până la destinaţie, dacă timpul era frumos.]

Evident l-am preferat pe cel din urmă, dar asta doar după ce am învăţat traseele spre mai multe zone şi uite-aşa am trecut pe abonament la faimosul Ratb. În anul 3, adică în prezent, stau chiar lângă facultate, deci mixul meu s-a schimbat în mers pe jos şi rareori autobuz când trebuie să ajung mai departe. Regula de bază: dacă ajung în jumătate de oră la destinaţie nu este acceptat nimic în afară de mersul pe jos.

IMAG0573

V-am promis motivaţia acestor mixuri, iacătă vi le înşir aici:

Sănătatea. Nu suntem născuţi la pachet cu o maşină, iar faptul că ne lipim de ea iremeadibil se va întoarce la un moment dat împotriva noastră. Ştiu cazuri când anumite persoane se urcau în maşină pentru a se deplasa 100-200 de metri. La ce bun? Nu voi detalia cu termeni medicali, dar ştiţi şi voi că am dreptate şi că mersul pe jos va lucra întotdeauna în favoarea noastră ( voastră).

Economie de timp şi bani. Din propria experienţă, pot afirma că de multe ori ajungi mai repede la destinaţie cu metroul ( sau chiar cu mersul pe jos) decât cu maşina personală. Explicaţia e simplă şi frustrantă pentru şoferi: traficul. În timp ce eşti blocat în el şi îţi blestemi zilele, vezi un pieton cum te „depăşeşte” şi cum înaintează mult mai repede decât tine. Soluţia e simplă: lasă maşina să se odihnească în garaj şi lucrează-ţi mai bine muşchii. De bani nici nu mai zic, preţul benzinei creşte şi nu se mai opreşte mai ceva ca aluatul din poveste.

Observaţie. Suntem obişnuiţi să umblăm cu ochii închişi ( nu la propriu, evident). Trecem pe lângă oameni, clădiri, peisaje fără să aruncăm o privire. Nu şi dacă mergem pe jos, atunci ne putem bucura de muzica din căşti şi de locurile prin care trecem, ne putem imagina poveştile oamenilor pe care îi vedem, putem observa detalii arhitecturale sau nori în forme ciudate. Putem profita de frumuseţea lucrurilor simple. Eu am două locuri preferate de „observaţie”: în Gara de Nord unde poţi vedea zeci de tipologii ( oameni ce ajung pe ultima sută de metri, cupluri ce se revăd, oameni obosiţi, oameni frumoşi, zâmbăreţi etc) şi zona Ateneu- Universitate- Victoriei unde avem clădiri minunate, pe lângă care m-aş plimba ore întregi. Dacă aveţi idee de alte locuri frumoase pe unde te poţi plimba, aştept sugestiile voastre în secţiunea de comentarii, cu ocazia aceasta pot pune în practică ce vă povestesc aici, smart mixul.

Am şi o veste bună pentru voi: Comisia Europeană încurajează mixul de mijloace de transport pentru a ajunge la destinaţie, fie că vorbim de bicicletă, autobuz, metrou sau mers pe jos. Puteţi câştiga vouchere de 400 de lei de la Decathlon dacă încărcaţi un selfie potrivit mixului vostru favorit chiar aici: https://www.facebook.com/DoTheRightMixRomania/app_1532474300309002. În continuare, vă las un videoclip care mie mi s-a părut haios:

La Ţară are activităţi pentru toată familia!

Există un colţişor aproape de Bucureşti care oferă activităţi pentru toată familia, care mai de care mai interesante. Îl ştiţi? Dacă nu, hai să îl descoperim împreună şi să aflăm ce e de văzut/ făcut acolo.

În primul rând locul despre care vorbesc este La Ţară, un spaţiu unic care îşi propune să vă îndepărteze de poluarea din Bucureşti şi să vă readucă în sânul naturii.

pauni

Prima dată aruncăm privirea pe animalele din fermă: struţi, iepuri, iezi, cai, măgăruşi şi alte vieţuitoare simpatice. Eu aş vrea să văd fazanii şi păunii şi să mă conving că animalele sunt la fel de prietenoase cum par. De altfel, cei de La Ţară susţin că mângâiatul şi hrănitul animalelor sunt gratuite, deci să trecem la treabă.

Până acum aţi spune că locul e un fel de grădină zoologică permisivă, dar încă nu am apucat să vorbim despre ce activităţi sunt disponibile pentru copii şi adulţi.

03calarit-ponei01hranit-animale

Copiii pot interacţiona cu animalele existente la fermă, fie prin intratul în ţarcuri şi hrănirea lor, fie prin călăritul poneilor sau lecţiilor de echitaţie. O astfel de apropiere mi se pare necesară, mai ales pentru copiii care nu au bunici la ţară şi nu au văzut până acum animalele domestice de aproape. În plus, ei vor învăţa că animalele nu fac rău nimănui, sunt simpatice şi chiar timide, se vor ataşa de ele şi vor dezvolta un comportament frumos, de admirat faţă de aceste vieţuitoare

05atelier-desen 08circuit-biciclete

Tot pentru ei, La Ţară desfăşoară anumite activităţi pentru a descoperi sau a dezvolta aptitudini: latura artistică va fi dezvăluită în cadrul atelierului de pictură sau a celui de olărit, latura sportivă va fi arătată în circuitul cu bicicleta. Bineînţeles, copiii nu sunt limitaţi la aceste activităţi: au un loc de joacă special pentru ei, se pot juca pe pajişte, pot alerga prin împrejurimi. Scopul este îndepărtarea de agitaţie şi obţinerea câtorva sclipiri de distracţie.

01circuitbiciclete

Pentru adulţi este disponibil un circuit pentru biciclete mai complex, pe parcursul a 25 de kilometri. Acesta trece prin lanuri de cereale, prin pădure şi pe drum asfaltat şi este marcat pentru a fi siguri că nu vă rătăciţi. Dacă vreţi să simţiţi mirosul proaspăt de pădure puteţi lua un cal, o şa şi o cască de protecţie şi să vă plimbaţi cu el pe traseul de 3 kilometri.

caiac04restaurant

Adulţii dornici de aventură şi adrenalină pot opta pentru o plimbare cu caiacul pe râul Argeş. La Ţară vă oferă tot ce aveţi nevoie: veste de salvare, transportul în amonte şi înapoi la fermă. Un alt sport foarte îndrăgit este statul la masă cu un prânz delicios în faţă, cei de la Ţară se laudă cu feluri de mâncare delicioase, făcute în cuptorul cu lemne.

06cort-relaxare

Dacă simţiţi că o zi nu e suficientă pentru toate aceste activităţi, puteţi rămâne la fermă peste noapte într-un cort. Toată familia se poate relaxa după o zi plină, cu întâmplări haioase şi distracţie.

Sunt sigură că o vizită La Ţară nu se uită uşor şi veţi avea ce povesti când vă întoarceţi în Bucureşti. În plus, preţurile nu sunt deloc ridicate, iar unele activităţi sunt gratuite (mai multe informaţii puteţi găsi aici). După ce aţi descoperit acest loc, nu credeţi că e cazul să îi faceţi o vizită?

Thirty Seconds To Mars- Love Lust Faith+ Dreams

Daca vreti sa zburati pana pe Marte in treizeci de secunde si sa fiti

si stiti ca doriti un show ca un

atunci nu trebuie sa va spun

ca sa va conving sa participati la concertul de la 5 iulie de la Romexpo a trupei americane Thirty Seconds To Mars. Baietii vin pentru prima oara in Romania pentru a lansa cel mai recent album (care suna cel putin interesant) Love Lust Faith + Dreams. O combinatie de patru elemente primejdioase, as zice eu. Dar nu e ca si cum am participa la

nu trebuie sa ne facem griji. Vestea buna abia acum soseste, prin intermediul blogului meu puteti profita de o reducere la biletele achizitionate pentru concert. Treaba este simpla, in 4 puncte rock:

1. Intră pe http://www.eventim.ro/ro/bilete/thirty-seconds-to-mars-p-bucuresti-romexpo-363095/event.html
2. Apasă pe butonul BILETE.
3. Introdu codul următor: BLG507RO (îl poţi folosi de câte ori vrei tu până pe data de 15 iunie)
4. Bucură-te de biletele cu preţ redus!

Un lucru mai am de spus:

Sfarsit de veac in Bucuresti

1788

Sfarsit de veac in Bucuresti este o carte diferita de ce am citit in ultimul timp. E un roman linistit, scris in stilul romanesc (ironic, amuzant, critic, intelegator), cu accent pe personaje, nu pe actiune.

In centrul acestuia se afla Urmatecu (care imi aduce cumva aminte de ciocoii vechi si noi), un personaj titanic, foarte calculat si viclean care se ocupa cu manipularea oamenilor, prin lingusire, prin strategii, prin tot felul de tertipuri pentru a strange cat mai multa avere. E un parvenit. E capabil sa intreprinda orice fel de inselatorie ca sa-si atinga scopul, fiecare miscare a sa e gandita pentru obtinere de profit, fiecare vorba buna aduce un gand rau. Moartea si nebunia il tulbura insa, de fiecare data prefera sa fuga, sa scape de responsabilitati, sa petreaca cu tot felul de femei, numai sa nu se ocupe de inmormantari. Nu o iubeste pe sotia asta, nici nu-i refuza toate drepturile, nu are resentimente, regrete, nici ea nu pare a fi foarte suparata ca este inselata. Urmatecu mai are o farama de simpatie pentru fiica sa, averea stransa ar urma sa fie zestrea ei. Dar si asta e discutabil.

Jurubita ( amanta oficiala a lui Urmatecu) e cam din aceeasi categorie, din momentul in care el nu ii mai aduce suficiente beneficii se reorienteaza spre baronul Bubi, un tanar destul de naiv, darnic si necugetat, usor de pacalit. De fapt ei ii surade barbatul cel mai puternic si cel mai generos, aceluia ii ofera atentia sa.

Desi trasaturile unor personaje nu sunt admirabile, ca cititor nu poti decat sa te amuzi si sa treci prin actiune cu zambetul pe buze, cu nerabdare si cu linistea de care vorbeam la inceput. Stilul autorului trebuie savurat, te introduce direct in atmosfera Bucurestiului din trecut asa ca Cismigiu, Cotroceni, Mogosoaia sunt locuri mult umblate de catre personaje. Eu zic sa nu mai stati pe ganduri si sa poftiti la citit, vremea e de partea lecturii.

Capriciu

Imi place perioada asta. E perioada cu un Bucuresti frumos, cald, primitor, cu strazi frumoase pe care ma ratacesc si nu-mi pare rau si ma opresc in fata cladirilor si-mi place sa ma uit la ele si lumea se uita ciudat ca de ce se opreste fata asta si se uita la niste cladiri ce o fi asa interesant uite ca e interesant. Imi place la Ateneu, pe banci, pentru ca e liniste. Exceptand unele masini. E liniste si se vad stradute cu cladiri frumoase. Mi-a fost frica sa le iau pe toate la pas ca nu cumva sa nu mai gasesc metroul salvator. Primul lucru pe to do list, totusi.

Cu cititul e bine, descopar scriitori si-mi place. Citesc clasici, citesc scriitori contemporani, ii citesc pe laureatii Nobel. Vreau o biblioteca mare, doar pentru mine cu carti ce tind spre infinit. Sa ma incante pana la sfarsitul vietii.

Urmeaza conferinte cu Unicredit Tiriac, Deloitte, Pwc, Brd, Bcr si KPMG. Sper sa fie bine. De data asta, nu m-au anuntat ca trebuie sa fiu smart casual.