It had to be you, jazz!

Asociez jazzul cu un bărbat având companie frumoasă şi un pahar de whisky în faţă. El nu se lasă distras de acestea, ci se concentrează pe muzică, gândurile i le înfăşoară în notele călduroase şi trăirile plutesc în aburii de alcool. E ceva ameţitor în jazz, e plin de energie, veselie şi totodată conduce spre senzualitate, spre intimitate. Te înconjoară şi te lasă fără cuvinte, îţi arată golurile şi le umple cu emoţie.

O melodie care mă face să mă simt aşa este aceasta, ar fi bine să o ascultaţi şi să o lăsaţi să se joace cu gândurile voastre:

Eu sunt de părere că jazzul se ascultă cel mai bine live aşadar vă informez de un eveniment de neratat, Jazz night out! unde trei artişti de top vă vor încânta simţurile pentru câteva clipe şi vă vor lăsa în suspensia muzicii. Eu voi participa la cel din urmă concert, cel de pe 6 noiembrie unde va veni…

Avishai Cohen Trio.

Concertele de acest gen sunt sold out peste tot în lume pentru că Avishai Cohen „smulge, îndreaptă, pune câte puțin la loc. „, după cum declară cei de la Twinarts.ro. Altfel spus nu mai pleci la fel cum ai venit şi cred că acesta ar trebui să fie scopul oricărui concert. Am fost la câteva care au îndeplinit acest obiectiv, la altele care mai degrabă nu, dar sunt convinsă că cei de Avishai Cohen Trio vor face parte din prima categorie.

În continuare, câteva detalii „tehnice” pentru a şti cum să vă bucuraţi de jazzul de pe 6 noiembrie:

Locaţia concertului este Strada Gen. H. M. Berthelot 60-64, București, accesul se face începând cu ora 19:30, urmând ca la 20:00 să înceapă spectacolul.

Biletele pentru acest eveniment costă 85, 125, 145 de lei în funcţie de categorie şi pot fi achiziţionate prin reţeaua Eventim (magazinele Germanos, Orange Shop, Vodafone, Domo, librăriile Cărtureşti şi Humanitas) şi online pe http://www.eventim.ro.

Dacă mai aveţi alte întrebări, aveţi toată secţiunea de comentarii la dispoziţie. Eu vă recomand să mergeţi, jazzul începe să prindă curaj şi la noi, iar consecinţa este înfrumuseţarea unei zile banale, obişnuite, ploioase de toamnă.

Jurnal de Bucureşti: Chitară, pian, jazz

Se făcea că era sâmbătă, iar eu navigam prin colţurile mai mult sau mai puţin obscure ale internetului, unul dintre aceste colţuri fiind Facebook. Şi pentru că nu trebuie să aruncăm toate relele pe el, ies in faţă şi zic că eu acolo am văzut că Universitatea Naţională de Muzică face 25 de ani şi prin urmare organizează mici concerte prin Cişmigiu. Atât mi-a trebuit, mai ales că nu sunt la primul eveniment de acest gen ( vezi Pianul călător la care am fost tot în Cişmigiu).

Din toate spectacolele din program am ales să merg la cel de chitară, de pian şi jazz. În total, trei ore.

Cel de chitară a avut loc la pod şi am folosit ocazia pentru a studia oamenii ( ocupaţia mea favorită, de altfel). Am fost surprinsă în mod plăcut de tinerii care se opreau să asculte şi de copiii care trăgeau de mânecile ocupate ale părinţilor pentru a rămâne. Însă bineînţeles că au existat şi persoane care vorbeau mai tare decât se auzea chitara şi bătrâne care discutau despre preţul ouălelor în interes de informare a populaţiei. Nu ai ce să le ceri şi nici nu are vreun sens. Când m-am lămurit cu oamenii, au trecut spre apă, spre frunze, spre cer. Frumoase ca de obicei, mai ales pe fundal de chitară. Nu ştiu dacă vi se pare neobişnuit să fiu atentă la alte lucruri, dar asta sunt şi nu îmi pot opri gândurile când primesc muzică.

Am fost apoi la foişor unde a început concertul de pian şi a fost frumuşel, mai frumuşel decât la chitară. Nu mă refer aici la talent, că toţi erau buni, dar pur şi simplu îmi place pianul mai mult decât chitara. După a fost jazzul. Şi frigul s-a transformat în trăire şi emoţie. Jazzul a fost un amestec de energie, senzual, veselie şi nebunie. M-a surprins că mi-a plăcut atât de mult încât să nu mai vreau să plec din parcul ăla. Am reţinut piesa Mercy,Mercy, Mercy şi sunt în căutare pentru celelalte.

P.S. Doar eu cred că jazzul merge foarte bine cu whisky?