It had to be you, jazz!

Asociez jazzul cu un bărbat având companie frumoasă şi un pahar de whisky în faţă. El nu se lasă distras de acestea, ci se concentrează pe muzică, gândurile i le înfăşoară în notele călduroase şi trăirile plutesc în aburii de alcool. E ceva ameţitor în jazz, e plin de energie, veselie şi totodată conduce spre senzualitate, spre intimitate. Te înconjoară şi te lasă fără cuvinte, îţi arată golurile şi le umple cu emoţie.

O melodie care mă face să mă simt aşa este aceasta, ar fi bine să o ascultaţi şi să o lăsaţi să se joace cu gândurile voastre:

Eu sunt de părere că jazzul se ascultă cel mai bine live aşadar vă informez de un eveniment de neratat, Jazz night out! unde trei artişti de top vă vor încânta simţurile pentru câteva clipe şi vă vor lăsa în suspensia muzicii. Eu voi participa la cel din urmă concert, cel de pe 6 noiembrie unde va veni…

Avishai Cohen Trio.

Concertele de acest gen sunt sold out peste tot în lume pentru că Avishai Cohen „smulge, îndreaptă, pune câte puțin la loc. „, după cum declară cei de la Twinarts.ro. Altfel spus nu mai pleci la fel cum ai venit şi cred că acesta ar trebui să fie scopul oricărui concert. Am fost la câteva care au îndeplinit acest obiectiv, la altele care mai degrabă nu, dar sunt convinsă că cei de Avishai Cohen Trio vor face parte din prima categorie.

În continuare, câteva detalii „tehnice” pentru a şti cum să vă bucuraţi de jazzul de pe 6 noiembrie:

Locaţia concertului este Strada Gen. H. M. Berthelot 60-64, București, accesul se face începând cu ora 19:30, urmând ca la 20:00 să înceapă spectacolul.

Biletele pentru acest eveniment costă 85, 125, 145 de lei în funcţie de categorie şi pot fi achiziţionate prin reţeaua Eventim (magazinele Germanos, Orange Shop, Vodafone, Domo, librăriile Cărtureşti şi Humanitas) şi online pe http://www.eventim.ro.

Dacă mai aveţi alte întrebări, aveţi toată secţiunea de comentarii la dispoziţie. Eu vă recomand să mergeţi, jazzul începe să prindă curaj şi la noi, iar consecinţa este înfrumuseţarea unei zile banale, obişnuite, ploioase de toamnă.

Anunțuri

Fix in seara asta astept

Fix în seara asta îmi aștept băiatul cu ochi de origami, cel prins între două limite trasate fin cu creionul. Îl aștept să-mi declare război gândurilor, să facem pace apoi prin îmbrățișarea gleznelor, să ne învârtim până când nu mai avem aer și coate și vise. Când aștepți, timpul se măsoară în dor.

bună eu sunt băiatul cu ochi de origami

trăiesc într-o lume şchiopă pe care o lovesc

cu pumnii să mă descarc de nervi

perna e prea moale/

am zburat cu un pilot

cu şapcă roşie eu am mereu capul gol

de atâta teamă / într-un glob de cristal

(din filmele americane)

cu stropi de zăpadă

pe care îi întorci doar tu

e instrument de tortură

nu te mai văd

e ceaţă/

dar mai ţii minte că iubeai

ochii mei de origami ?

că mă loveai,da’ oboseai

şi ţipai că sunt un prost

la fel ca ceilalţi ?

nu mai spune nimic,te rog/

mi-am cumpărat cercei noi

eşti groaznică.

Bună ziua,suntem de la Poliţie !

Ne pare rău să vă anunţăm

Că fata cu ochii de sticlă…

Fix în seara asta când am nevoie de șoapte, când nu mai știu unde sunt și încotro mă duc, băiatul cu origami se luptă cu demonii altcuiva. Departe, unde scrisorile n-ajung,porumbeii nu mai au de mult timp curaj să zboare. Iar pisicile torc în colțuri călduroase de suflet.

Povestea fetei cu ochi de sticlă și a băiatului cu ochi de origami pornește de la muzica frumoasă a Alinei Manole, pe care o puteți asculta pe 2 și 3 iunie, la 19:30, Teatrul Excelsior.

Clopotele

1650

Titlu: Clopotele
Autor: Richard Harvell
Editura: Litera
Numar pagini: 464
Pret actual: 19,95 lei

Esenta acestui roman este capacitatea extraordinara a lui Moses de a auzi sunetele si de a le reproduce. El este fiul unei surdo-mute ce bate clopotele din sat, tatal si-anume preotul a siluit-o pe nefericita si a vrut sa-si omoare copilul aruncandu-l in rau in momentul in care acesta a aflat adevarul. Moses este salvat de doi calugari simpatici Nicolai (un om solid, cu inima de aur, glumet, binedispus, curajos) si Remus ( un barbat mai degraba morocanos, retras, mereu dornic sa ramana singur cu cartile lui). Acestia il „adopta” si astfel ajunge Moses spre nefericirea vietii lui. In manastire ii este descoperita vocea minunata si este castrat impotriva vointei sale de un barbat care a dezvoltat o obsesie bolnava pentru sunete si vrea sa-l transforme intr-un musico. Tot acolo o intalneste pe Amalia, in acelasi timp o pierde nefiind un barbat intreg. Intalnirile lor sunt aflate, ea este trimisa in Viena si casatorita cu un barbat bogat pe care nu-l iubeste. Ce se va intampla de acum incolo implica doar nefericire si tristete, o speranta vaga apoi o durere intensa. Fericirea de a produce muzica pura, perfecta conduce la nefericirea de a nu fi cu persoana iubita. Fara sa vrea, el a ales calea muzicii. Ce m-a facut sa indragesc acest roman este finalul. Nu e un final fericit si nici nu mi-as dori asa ceva. Am mai spus de cateva ori pe blog ca finalul fericit nu mi se pare real sau de dorit intr-un roman. Vreau ceva altfel, Clopotele este o carte altfel. Este un roman trist care porneste de la intamplarile succesive nefericite, de la un ghinion crud, de la o lupta continua pentru a obtine un lucru si la imediata lui pierdere.

„Desigur ca opera traieste pentru dragoste, pentru ea sunt contruite temple in fiecare oras. Ma chinuiam pentru ce era mai sublim: ariile de dragoste. Ma furisam in dormitoare, ma ascundeam in debarale(…). Chicoteala timida. Soapta impulsiva. Freamatul unei maini pe piele.Potrivirea respiratiilor.”

” Si ar fi urat-o pentru fiecare sunet, tot asa cum o ura pentru ca-l ispitea, pentru ca dadea in vileag pacatul lui si pentru ca-l facea criminal.”

„Toti au scos un strigat de uimire, s-au infiorat si si-au astupat urechile cu mainile. Timpanele s-au spart. O vaca, doua capre si o femeie au fost apucate deodata de chinurile facerii. ”

Ciocolata din orasul tandretii

Mie imi place mult de tot ca in liceu avem un spatiu special pentru absolventi accesat doar pentru premiere, o usa care se deschide inaintea noastra o singura data pe an si o usa care ne inchide drumul. Si ne plimbam noi pe sub florile tinute de cei mici, ei se uita la noi ciudatel asa, ne vad cu ochii in  lacrimi, de ce?, de ce suntem asa mari? Nu prea inteleg ei cat de repede trece timpul, nici noi n-am inteles atunci. In fata te asteapta profesorii, se lasa cu imbratisari si pupaturi, te pozeaza pozarul si-apoi la revedere, taica! Totusi am absolvit…

 Banchetul este pentru mine ceva urat si neprietenos. Eu nu merg pe tocuri de 12,13,14,15 si nici nu am rochii cu spatele gol, lungi pana la pamant. Eu as prefera de o mie de ori o rochie de vara vaporoasa si picioarele goale in iarba (desi nu prea stii ce sa faci cu despoticele capuse care ne ameninta viata) (cele cu tocuri sunt ferite, sa stiti). Banuiesc ca a fost frumos pentru unii, interesant si distractiv. Mai banuiesc eu ca unora le-a placut muzica. Majoritatii, ca altfel nu se inghesuiau toti la „manele pe sistem”. Sunt ceva mai sigura ca aproape toti mi-au reprosat ca imi spun parerea despre muzica excelenta, minunata, ca nu dansez pe asa ceva, ca nu tolerez gusturile muzicale ale celorlalti, ca nu stiu sa apreciez un colectiv. Toti cu care am vorbit despre muzica lalaita, ce promoveaza valorile unei elite: banii, fumeile si dusmanii. Inseamna ca pe undeva eu sunt gresita, am pornit la alt drum. Mai spun ca eu sunt o fata care aplauda doar cand ii place. Si da, nu sunt prea toleranta.Cineva m-a inteles totusi si m-a imbratisat. A fost frumos.

Mi s-a facut un dor nemaipomenit si nemaintalnit de Bucuresti. Eu tot cred ca e bine si frumos acolo. Nu mai am mult de asteptat, 4 luni trec repede. Orasul tandretii.

Ma duc sa-mi lecuiesc urechile cu Samael. Sa se urle, sa se uite.

Silogismele amaraciunii

promo_8136
M-a cuprins febra „Cioran”.Mi se pare genial.Pentru ca a publicat carti in Franta,pentru ca a taiat cordonul care il tinea de Romania,pentru ca nu crede in nimic,pentru ca uraste totul,pentru ca arata cat de „nimic” suntem.Asta ma face sa ma simt mai bine,ca eu credeam ca sunt prea anti-orice.Ei bine,eu nu sunt chiar asa.Cred in multe lucruri spre deosebire de Cioran.
Si acum,ce am extras:

*
Feriti-va de cei care intorc spatele dragostei,ambitiei,societatii.Pentru aceste renuntari,se vor razbuna.
*
O carte care,dupa ce va fi nimicit totul,nu se nimiceste si ea ne va fi scos din sarite degeaba.
*
Inainte de a fi o eroare de fond,viata e o greseala de gust,pe care nici moartea,nici chiar poezia nu ajung s-o indrepte.
*
Interesul nostru fata de Timp vine dintr-un snobism al Ireparabilului.
(interesant)
*
Hoinaresc de-a lungul si de-a latul zilelor ca o tarfa intr-o lume fara trotuare.
(eu am inceput sa rad cnd am citit asta, gen Cioran=tarfa, zile=trotuare, evident = inseamna ca se aseamana cu …,nu ca este….)
*
De ce sa ne retragem si sa iesim din joc,cand mai sunt atatea si atatea fiinte pe care le putem deceptiona?
*
Arta de a iubi?Sa stii sa imbini un temperament de vampir cu discretia unei anemone.
(genial)
*
Cred in mantuirea omenirii,in viitorul cianurii…
(iarasi genial)
*
Daca gustul sangelui n-ar fi atat de fad,ascetul s-ar defini prin refuzul de a fi vampir.
(recunosc,la inceput n-am stiut ce inseamna ascet,dar inca sunt in stadiu de invatare,deci pustnic)

Am extras mai putin decat data trecuta ca mi-e lene sa scriu,dar mi-a placut la fel sau poate mai mult decat ‘Despre neajunsul de a te fi nascut” pentru ca acolo erau doar 2 mari subiecte:nasterea si moartea.Aici sunt:
*Atrofia cuvantului
*Pungasul Prapastiei
*Timp si anemie
*Occident
*Circul singuratatii
*Religie
*Vitalitatea dragostei
*Despre muzica
*Vartejul istoriei
*La izvoarele vidului
Teme diverse.