Oricine poate avea un smart mix!

2012-11-10 18.35.39

Domnişoara roşcată, adică subsemnata, este determinată să nu aibă o maşină vreodată şi din acest motiv nu are carnet la respectabila vârstă de 21 de ani. Explicaţia e simplă: Bucureştiul nu va fi niciodată un loc prietenos cu trafic lin, ci mai degrabă un amestec de claxoane, nervi, accidente, violenţă şi alte necazuri şi nebunii. Cum nu doresc a-mi strica ziua încă de dimineaţă şi din alte motive pe care le voi prezenta ulterior, renunţ la această formă de deplasare şi aleg în schimb mijloacele de transport în comun sau , şi mai bine, mersul pe jos.

În cei doi ani de facultate am folosit cu încredere două modalităţi de a ajunge la facultate ( am putea să îi spunem smart mix):

10 minute mers pe jos + metrou Crângaşi-Victoriei+ 10 minute de mers pe jos = 30-40 de minute şi am încheiat socoteala

10 minute mers pe jos + autobuz 178+ schimbare+ troleibuz 65 ( care mă lăsa incredibil de aproape de facultate) = 20- 25 de minute

[Dacă mă gândesc mai bine, la întoarcere mixul de deplasare nu era la fel pentru că îmi plăcea să cobor cu 2-3 staţii înainte şi să merg pe jos până la destinaţie, dacă timpul era frumos.]

Evident l-am preferat pe cel din urmă, dar asta doar după ce am învăţat traseele spre mai multe zone şi uite-aşa am trecut pe abonament la faimosul Ratb. În anul 3, adică în prezent, stau chiar lângă facultate, deci mixul meu s-a schimbat în mers pe jos şi rareori autobuz când trebuie să ajung mai departe. Regula de bază: dacă ajung în jumătate de oră la destinaţie nu este acceptat nimic în afară de mersul pe jos.

IMAG0573

V-am promis motivaţia acestor mixuri, iacătă vi le înşir aici:

Sănătatea. Nu suntem născuţi la pachet cu o maşină, iar faptul că ne lipim de ea iremeadibil se va întoarce la un moment dat împotriva noastră. Ştiu cazuri când anumite persoane se urcau în maşină pentru a se deplasa 100-200 de metri. La ce bun? Nu voi detalia cu termeni medicali, dar ştiţi şi voi că am dreptate şi că mersul pe jos va lucra întotdeauna în favoarea noastră ( voastră).

Economie de timp şi bani. Din propria experienţă, pot afirma că de multe ori ajungi mai repede la destinaţie cu metroul ( sau chiar cu mersul pe jos) decât cu maşina personală. Explicaţia e simplă şi frustrantă pentru şoferi: traficul. În timp ce eşti blocat în el şi îţi blestemi zilele, vezi un pieton cum te „depăşeşte” şi cum înaintează mult mai repede decât tine. Soluţia e simplă: lasă maşina să se odihnească în garaj şi lucrează-ţi mai bine muşchii. De bani nici nu mai zic, preţul benzinei creşte şi nu se mai opreşte mai ceva ca aluatul din poveste.

Observaţie. Suntem obişnuiţi să umblăm cu ochii închişi ( nu la propriu, evident). Trecem pe lângă oameni, clădiri, peisaje fără să aruncăm o privire. Nu şi dacă mergem pe jos, atunci ne putem bucura de muzica din căşti şi de locurile prin care trecem, ne putem imagina poveştile oamenilor pe care îi vedem, putem observa detalii arhitecturale sau nori în forme ciudate. Putem profita de frumuseţea lucrurilor simple. Eu am două locuri preferate de „observaţie”: în Gara de Nord unde poţi vedea zeci de tipologii ( oameni ce ajung pe ultima sută de metri, cupluri ce se revăd, oameni obosiţi, oameni frumoşi, zâmbăreţi etc) şi zona Ateneu- Universitate- Victoriei unde avem clădiri minunate, pe lângă care m-aş plimba ore întregi. Dacă aveţi idee de alte locuri frumoase pe unde te poţi plimba, aştept sugestiile voastre în secţiunea de comentarii, cu ocazia aceasta pot pune în practică ce vă povestesc aici, smart mixul.

Am şi o veste bună pentru voi: Comisia Europeană încurajează mixul de mijloace de transport pentru a ajunge la destinaţie, fie că vorbim de bicicletă, autobuz, metrou sau mers pe jos. Puteţi câştiga vouchere de 400 de lei de la Decathlon dacă încărcaţi un selfie potrivit mixului vostru favorit chiar aici: https://www.facebook.com/DoTheRightMixRomania/app_1532474300309002. În continuare, vă las un videoclip care mie mi s-a părut haios:

Anunțuri

In my mailbox #9

Nici nu mai ştiu când am făcut ultimul In my mailbox, dar vom considera că toate aceste cărţi sunt aferente lunii septembrie. Despre unele cărţi am vorbit deja, deci vă voi trimite spre articolul în care le-am menţionat. Şi-acum începe distracţia.

DSCN5380DSCN5385

Cărţi primite de la Libris, puteţi găsi recenziile prin căsuţa cu search dacă scrieţi titlul volumelor cu diacritice. De asemenea, puteţi intra pe pagina Listă de lecturi şi apoi daţi click pe numele cărţii pentru care vreţi recenzia.

DSCN5394 DSCN5395 DSCN5396 DSCN5401 DSCN5393

Aceste cărţi au făcut parte din comanda de pe Elefant, mai pe larg: click aici.

DSCN5455 DSCN5454 DSCN5453 DSCN5452 DSCN5451 DSCN5449 DSCN5448

Acestea au făcut parte din comanda de pe Litera, pentru mai detalii click aici.

10721394_368526003304011_667115844_n

Minunăţia asta e primită tot de la Libris şi a fost aşteptată cu sufletul la gură. Îmi doream de foarte mult timp volume din această colecţie, acum Northanger Abbey face parte din biblioteca mea. Altele i se vor alătura mai târziu.

10721215_370431776446767_2118434965_n

Sunt o persoană norocoasă, premiul meu a venit sub forma unui roman de Agatha Christie câştigat pe Bookblog.

967829_370431773113434_1820678458_n

Cei de la Librex mi-au trimis ultima lansare, Adulter de Paulo Coelho. Nu ştiu dacă va fi pe gustul meu, până acum Coelho nu m-a impresionat. Vom vedea.

Nu m-am ţinut de cuvânt că vă voi impresiona cu numărul de cărţi din acest In my mailbox, dar am o explicaţie. Colaborarea cu Litera este momentan în pauză, deci minus 3 cărţi. Poşta Română încă deţine două cărţi din colaborarea cu Editura Univers şi nu mai vrea să le dea drumul. Comanda de pe Okian care conţine 3 cărţi este pe drum şi va mai dura ceva până ajunge la mine. Vi le voi arăta oricum în următoarea postare de acest gen.

Şi-acum vine întrebarea: Cum vi se pare, sunt multe cărţi, prea puţine? Ce aveţi voi nou? Îmi puteţi lăsa linkuri spre postările voastre sau pur şi simplu enumeraţi.

Pe curând!

Lorellei

Moskau

Sa ma duci in Rusia, sa ma tii de mana si sa ma alcoolizezi cu vodka si Dostoievski.

Mi s-a facut pofta de dormit pe frunze, de mancat fructe din copaci, de baut apa din parau, de vazut stele si de zburat dupa ce am citit O coborare in infern, Doris Lessing. Prima mea tangenta cu aceasta doamna onorabila. Scrie bine. M-a fascinat (vezi postul anterior, sunt plina de fascinatii) subiectul, un profesor isi pierde memoria,  crede ca este altcineva, calatoreste pe spatele unui delfin, ajunge pe o insula cu niste animale ciudatele, apoi avem partea cosmica, cu sfatul planetelor si cum sa salvam Pamantul din mainile oamenilor imprudenti, apoi viata profesorului destul de confuza, cu amanta, cu sotie, cu prietenul din razboi, cu iubirea din razboi omorata de o capra. Nebunie descrisa in cel mai mic detaliu. Halucinatii, iluzii, realitati paralele. De citit.

M-am imbogatit cu Intoarcerea acasa si Evadari din iubire,Bernhard Schlink , cu Fetita care iubea prea mult chibriturile de Gaetan Soucy si Cele mai frumoase povestiri de Hermann Hesse.

In cautarea unei lecturi

Am terminat doua carti la munte despre care n-am apucat sa vorbesc, carevasazica sa scriu: Luigi Pirandello-Sase personaje in cautarea unui autor si alte piese si Ilf si Petrov- Vitelul de aur.

 

E prima oara cand dau de acest autor foarte cunoscut de restul populatiei, dat fiind ca a luat Nobelul in 1934 . Culmea e ca nu piesa care a fost atat de apreciata m-a incantat cel mai mult. Sa discutam piesele:

Sase personaje in cautarea unui autor este o piesa originala in ceea ce priveste modul de prezentare, neobisnuita, aparent neingrijita. Desi el [autorul] zice ca toate personajele sunt egale, este evidenta importanta fetei vitrege si a tatalui, in principal pentru ca acolo e drama.  Ea, ajunsa o prostituata se intalneste cu el, tatal, client, initial nu se recunosc. Aparitia mamei, strigatul ce va ramane in gandurile fetei pentru totdeauna opreste incestul. O suferinta continua, sfasietatoare a tuturor  accentuata prin mutenia fetitei si baiatului. Drama lor se infatiseaza direct pe scena, intr-o discutie relativ aprinsa cu Directorul teatrului. Moartea este jucata ca si cum ar fi un spectacol. Vinovatia si nevinovatia tuturor sunt infatisate sub forma lor pura, fara sa fie slefuita. Recomand spre citire doar celor ce accepta absurdul.

Asta seara se improvizeaza este scrisa sub aceeasi forma ca In cautarea. Ca o improvizatia, evident unde actorii trec de la personaje la fiinte reale. Si invers. Despre neregulile dintr-o familie, despre fete ‘” cinstite” ce se saruta pe ascuns [nu intre ele, ci cu domnii lor], despre o gelozie sufocanta mostenita din familie, despre aceeasi durere nemeritata.

Henric al IV-lea este o piesa care m-a atras prin subiectul atat de drag mie, nebunia. Cele mai frumoase opere sunt scrise de nebuni sau despre nebuni. Zic si eu asa. De retinut scena mastilor, in care toata lumea se preface a fi ceea ce nu este si inevitabila concluzia ca ,de fapt, toti suntem nebuni intr-o mica sau mare parte.

Sa-i imbracam pe cei goi. Ersilia mi s-a parut foarte frumos conturata si mi-a adus aminte de Iubita locotenuntului francez [incep sa cred ca am o problema cu aceasta iubita, cred ca m-am amorezat], numai ce fetisoara asta e ceva mai vinovata decat cea din urma. E minunat sa citesti despre fete ce si-au pierdut onoarea, ce au fost distruse de simplul fapt ca au plecat dupa cel care le-a cerut in casatorie. In sensul de l-au gasit, l-au vazut, au plecat. Si-apoi sa arunci o privire in lumea din jur. Uau, uau, ce diferenta. Revenind, Ersilia e ceva mai pacatoasa, s-a oferit [da, asa se vorbeste prin cartile astea] unor barbati [trei la numar], lui Franco aproapesotul ei care si-a luat frumusel zborul, lui Grotti cel casatorit [de la fata lui porneste drama Ersiliei] si unui necunoscut. Mi-au placut pasajele dintre ea si Grotti, alea cu Franco mi s-au parut cam siropoase:

E: Carnea, carnea se supunea! Inima nu, niciodata! Simteam ura!

G: Placere, placere simteai!

E: Nu, ura! ura, cu cat imi dadeai mai multa placere, da!

sau

G: Nu!Te-ai dus special, pentru ca eu sa vin sa te caut!

E: Oh, lasule! Ai fi venit sa ma cauti chiar in camera de langa sotia ta.

Cred ca Pirandello asta face in asa fel incat aproape toate personajele sa para vinovate, numai Ersilia nu. Sau cel putin asa mi s-a parut mie.

Liola mi-a placut mult pentru joc si pentru ghinionul Unchiului Simone. Pe scurt, unchiesul voia un copil, Mita nu i-l dadea, Tuzza ramane insarcinata cu Liola [iar e vorba despre fete cu onoarea patata], fac o intelegere sa-l recunoasca unchiesul, Mita sufera, Mita ramane insarcinata cu Liola, ii spune unchiesului, unchiul e fericit si renunta la intelegerea cu Tuzza. Nu-i asa ca-i frumos? Liola e un fel de instrument de facut copii , fara remuscari pentru suferinta fetelor, ele sunt usor coruptibile si manevrabile, iar unchiul Simone e un deliciu literar. 

Despre Vitelul de aur, Ilf si Petrov banuiesc ca ar putea sa scrie despre un om care sta degeaba pe un scaun si tot le-ar iesi bine. Se observa cine scrie bine si cine nu, indiferent de idei sau actiune. Subtilitatea ironiei de nota 10, idei frumoase, actiune inchegata cum trebuie. Rusii astia, cum reusesc ei sa scrie! Astept Douasprezece scaune. Pana atunci, Dostoievski cu Insemnari din subterana si Eternul sot.

You and me and the devil makes 3

3 filme despre care vreau sa vorbesc, filme adaugate in buzunarul inimii.

The bucket list ii are in prim plan pe Edward (Jack Nicholson) si Carter (Morgan Freeman), ambii internati intr-un spital, intr-o stare destul de grava. Totul porneste de la ideea lui Carter de a realiza „the bucket list” , o lista cu toate lucrurile pe care ai vrea sa le faci inainte sa mori. Cum am zis in postarile anterioasa, ador listele. In special una de genul acesta.

Carter scria in acea lista chestiuni minunate, frumusele, dragutele, gen sa ajuti un om fara sa primesti nicio rasplata, sa te bucuri de familie, iubire etc. Edward intervine si face lista ceva mai interesanta, adaugand actiuni nebunesti precum skydiving, tatuat, iesit cu femei (altele decat sotia lui Carter), intrecere cu masini de curse, alpinism etc. Si-am pornit in aventura. Final absolut superb.

La vita e bella

Imi pare extrem de rau ca nu am vazut filmul mai devreme. Asta pentru ca tind sa dau filmele pe carti [dovada lista de lecturi mult mai mare decat lista de filme] si pentru ca mi-e frica sa nu dau peste vreo prostie comerciala ( vampiri si adolescenti prosti, superficiali, virgini).  La vita e bella cred ca e cel mai frumos film pe care l-am vazut. Sau cel putin asa cred pe moment.

Ce mi-a placut:

*Roberto Benigni a jucat excelent.

*Jocurile de cucerire a lui Guido

*Veselia si nebunia acestuia

*Momentul in care Guido si fiul lui,Giosue,  erau in trenul ce se indrepta spre lagar. Vine Dora si urla la nemti ” sa opreasca trenul, acolo este familia ei, sa opreasca trenul, nu intelegi, ea nu e evreica, nu conteaza, e familia ei, las-o sa urce”.

*Cum Guido a facut din lagar un joc cu puncte pentru a nu-l speria pe Giosue, pentru a-l proteja

*Cum Giosue a scapat de moarte pentru ca nu-i placea sa faca dus

* Italiana pentru ca suna atat de frumos, am de gand sa o invat cum trebuie (da, asta inseamna gramatica)

Dead Poets Society

Alt film frumos despre ce conteaza in viata, despre poezie si despre cele mai frumoase cursuri cu un profesor traznit.

Scena in care i-a pus sa rupa foile de teorie literara in care masurai valoare unei poezii printr-un grafic. Un poet nu incape intr-un grafic. Daca totusi incape, nu mai e poet. Nebunie, indrazneala. Visul de a face ceva, societatea flaimoica. Actor.

Intalnirile secrete ale societatii in care tineri citesc poezie si invata cum sa simta poezia. Seize the day, cica. Carpe diem! Asta pana cand se termina viata si ai tai plang pe la colturile biroului. Daca nu asculti…

Mai trebuie sa spun ca recomand aceste trei filme? Le recomand doar celor care le pot intelege, ceilalti sa se rezume la filme cu liceeni beti si orgii.

Playlist potrivit pentru aceste filme:

*Helloween- Forever& One

*Helloween- If I could fly

*The police- Every breath you take

 

S&P

Eu stiu (pentru ca urma competenta la engleza unde trebuia sa fiu prezenta) ca in fata liceului era o adunatura formata din parinti ce isi fumau tigara in asteptarea plozilor si altii care urlau (efectiv ) unul la celalalt, se contraziceau pe tema subiectiva sau predicativa intr-o maniera absolut vulgara. Cum iesea unul din liceu, cum tabara gloata cu vesnica pomenire- intrebare „subiectiva sau predicativa?”. Trebuie sa fiu prea batrana, nu mai suport atatia decibeli. Acum, normal mi se pare sa existe un singur raspuns si baremul sa nu se schimbe pentru ca 30.000 de plozi despre care se anunta amenintator „peste 4 ani vor vota!” au semnat o petitie. Asa si? Puteau sa fie toti. Daca toti au gresit, toti vor fi depunctati. Eu propun ceva. Cei 60% care au picat anul trecut la bac sa faca o petitie prin care sa li se acorde nota 10 si locuri la facultatile prestigioase pentru ca au fost intimidati de camerele de supravegheat.Sa sarbatorim nestiinta! Pentru ca sunt si eu participanta la bac, tin sa notez ca acele camere nici nu se simt, sunt undeva prin spate asa ca la proba orala la romana nici nu le-am vazut. Ce sa mai zic de intimidat! Revenind, eu zic sa schimbam putin in punctele esentiale sau sa nu schimbam nimica.

Viata incepe vineri

Ioana Parvulescu imi era cunoscuta si draga pentru eseurile ei cu teme principale secolul XIX si Bucuresti. Am asistat la o intalnire cu ea, vorbeste foarte calm si bland.

Viata incepe vineri este primul ei roman, dorit de mine acum mult timp. Intr-o zi cu soare, am imputinat libraria Humanitas cu o carte.

Se vede ca a pornit de la iubirea ei pentru Bucurestiul din trecut, doar subiectul cartii este tocmai intoarcerea in timp a unui domn stimabil si onorabil al secolului nostru. Mie mi-a cam placut. Interesanta alternatarea naratorilor.

Bineinteles ca m-am regasit in Iulia Margulis, cum altfel? Orice fetica cititoare si visatoare e subiectul perfect al unei carti citite de mine. Spre deosebire de ea, eu am terminat Balciul desertaciunilor si nu port corset. Nici ea nu purta in seara aceea. La fel ca ea, am un baiet A., al ei era Alexandru. Mi-a placut de el, pe gustul meu asa.

Dan Cretu, misterios, i s-ar fi potrivit o barba blonda (ca a lui Jolyon din Forsyte Saga).

Prin cercetari tehnologice, am descoperit ca viata mea a inceput miercuri. In mijlocul saptamanii. Tipic. Echilibru, armonie, extreme ce ma atrag, haos.