Recenzie demachiant Garnier

10799661_747100598695771_1602777389_n10576381_747100602029104_1951996375_n

Relaţia mea cu multe cosmetice Garnier este una frumoasă, produsele de la ei îmi fac bine firului de păr sau tenului, nu sunt agresive şi nici nu au preţuri ridicate. Aşadar nu am ezitat să folosesc demachiantul bifazic pentru ochi express 2 în 1 de la acest brand, iar astăzi, după multe folosiri vă pot împărtăşi părerile mele despre acest produs.

În rutina de îngrijire a tenului meu, folosesc acest demachiant pentru zona ochilor şi o loţiune micelară în rest pentru că aceste două produse sunt foarte atente cu pielea şi nu o sensibilizează.  Deşi nu folosesc mult machiaj (de cele mai multe ori sunt dată cu dermatrograf şi o idee de fard), demachiantele cremoase mai mult îmi îngreunează treaba, decât să o simplifice, iar o sesiune de demachiere se termina în mod obişnuit cu ochi roşii, cu senzaţia de usturime, cu câteva gene căzute şi eventual cu rămăşiţe de machiaj. Să nu mai spun că atunci când aveam machiaj de seară, după demachiere pielea din jurul ochilor era gri spre neagră. Cum nu am fost de acord să continui aşa, m-am împotrivit fenomenului cu acest demachiant bifazic care nu mi-a făcut niciun fel de probleme.

În primul rând, acest produs are două funcţii: prima e de demachiere, iar a doua de protejare. Eu pot spune că în cazul meu le-a îndeplinit pe amândouă. Curăţă rapid machiajul, fără a irita pielea şi fără a necesita frecare, este necesar doar să pui puţin produs pe o dischetă demachiantă după ce ai agitat sticluţa şi să o treci uşor peste machiaj, fără a face mişcări energice ce vor conduce la deteriorarea genelor. Dacă tot vorbim de gene, este cazul să menţionez că demachiantul conţine arginină, un extract ce are rolul de a întări genele, după aproximativ patru săptămâni ele fiind mai dese, mai rezistente. Cred că acesta este un mare avantaj al produsului, aduce ceva în plus faţă de alte demachiante şi nu se opreşte doar la a îndepărta machiajul, ci face un pas înainte înspre protejare.

10805055_747100605362437_1233448053_n

Pentru purtătorii de lentile de contact, e important să ştiţi că produsul poate fi folosit de către voi, fiind testat oftalmologic. Pentru mai multe detalii legate de compoziţie, puteţi arunca un ochi pe ingrediente:

aqua/water, isododecane, isopropyl palmitate, undecane, arginine, CI 60725 / violet 2, citric acid, dipotassium phosphate, disodium edta, hexylene glycol, octyldodecanol, octyldodecyl xyloside, polyaminopropyl biguanide, potassium phosphate, sodium chloride, tridecane.

Demachiantul bifazic de la Garnier este potrivit oricărei persoane cu ochi mai sensibili, care din când în când îşi mai pierde o geană pe discheta demachiantă. Nu lasă o particulă uleioasă, este eficient, rapid şi uşor de folosit şi îşi îndeplineşte cu succes cea de-a doua funcţie de protejare, practic nu i-am putut găsi un punct slab şi plănuiesc să îl folosesc în continuare. Cum nu mă machiez zilnic, cantitatea generoasă de 125 de ml îmi ajunge pentru aproximativ 3-4 luni, iar preţul de pe Aoro.ro de 22 lei mi se pare mai mult decât potrivit pentru calitatea oferită.

Voi întâmpinaţi probleme atunci când vă demachiaţi? Sunteţi interesate de acest demachiant Garnier?

Anunțuri

Review: Despre un parfum feminin pe nume Ricci Ricci Dancing Ribbon

o.12655

Dansul are o parte senzuală, ameţitoare, ce devine cu atât mai periculoasă, mai puternică atunci când se îmbină cu arome deosebite precum cele din parfumul Ricci Ricci Dancing Ribbon de la Nina Ricci. Acest parfum te înconjoară cu notele sale şi te cucereşte treptat până atunci când hotărăşti că el va fi alesul tău pentru sezonul rece.

Aşa mi s-a întâmplat şi mie, m-am „ataşat” de el şi nu cred că îl voi lăsa deoparte în această toamnă iarnă ( temperaturile scăzute nu mă fac să cred că e început de noiembrie). De altfel, este primul parfum de la Nina Ricci pe care îl deţin şi l-am ales în detrimentul unor parfumuri de la aceeaşi casă, însă mult mai cunoscute. De ce? Mi se pare că mi se potriveşte mai mult decât celelalte,  este un parfum jucăuş, dulce,  nu este însă atât de puternic încât să provoace ameţeală sau alte stări neplăcute.

DSCN5480

Înainte de toate, trebuie să menţionez că primul lucru pe care îl observăm la un produs este ambalajul, iar acest parfum are toate şansele să impresioneze. Sunt convinsă că multe persoane l-au ales sau măcar au avut curiozitatea de a-l încerca tocmai datorită designului.  Din câte am văzut, în ultimul timp este o tendinţă din ce în ce mai puternică de a crea sticluţe frumoase, cu detalii interesante sau cu forme deobite  care să încânte privirea şi să creeze o legătură cu notele parfumului.

Cutia în care vine parfumul este simplă, conţinând câteva informaţii despre conţinut şi având acele dungi roşii ce se vor regăsi şi pe sticluţă. Aceasta este atât de frumoasă, cu fundiţa ce reflectă lumina şi cu un capac delicat! Trebuie să mărturisesc că am petrecut câteva momente doar analizând formatul parfumului şi admirându-l.

Sticluţa este frumoasă, adevărat, însă parfumul în sine nu ne dezamăgeşte, fiind şi mai atractiv. Întâi avem de-a face cu notele de bază: ghimbir, zmeură şi rabarbar, la prima vedere parfumul mi s-a părut uşor condimentat. Notele de mijloc sunt turberoza şi trandafirul, însă eu nu le-am simţit prea puternice. Mult mai uşor de simţit mi s-au părut cele bază: lemn de santal şi paciuli. Per total însă, aceste note formează un parfum dulce în care zmeura mi s-a părut cea mai „curajoasă” notă. Este numai  bun de purtat când temperaturile sunt mici, va fi observat de trecători, fără a fi deranjant. Este genul de parfum după care te întorci, care îţi rămâne în minte şi pe care l-ai vrea în colecţie.

În ceea ce priveşte persistenţa, eu am observat că două pufuri de parfum sunt suficiente pentru aproximativ şase ore, acest lucru mi se pare suficient şi mă mulţumeşte. După cum spuneam la început, eu îl voi folosi foarte mult în această perioadă şi mă voi bucura de aroma lui fructată, uşor lemnoasă.

Ca informaţie sper eu utilă, parfumul Ricci Ricci Dancing Ribbon de la Nina Ricci are un preţ bun pe Aoro.ro, pentru 50 ml veţi plăti 146 de lei, iar dacă nu sunteţi încă convinse că  vi se potriveşte puteţi încerca o mostră de parfum ( 5 lei).

Voi îl aveţi în colecţia de parfumuri? Vă place? Vi-l doriţi?

Arhiva The New Yorker este gratuită. Ce citim?

Acum ceva timp am aflat că arhiva The New Yorker are acces gratuit şi imediat am început să caut prin secţiunea Ficţiune. Acolo găsiţi o mulţime de texte drăguţele de la autori mai mult sau mai puţin cunoscuţi, trebuie doar să aveţi răbdare şi dorinţă de a citi în engleză.

Înainte de a spune câteva cuvinte despre cele 5 texte citite, vreau să subliniez ce au ele în comun ( datorat lungimii reduse): au un mesaj puternic, un stil abrupt, direct şi personaje complexe, remarcabile, ieşite din comun, limitele lor sunt testate prin întâmplări tragice ( de obicei).Pentru că le citeşti în mai puţin de o jumătate de oră, ele sunt pline de esenţă, iar tu ca cititor nu ai timp să te acomodezi, să îţi tragi sufletul că eşti prins din nou în vârtejul cuvintelor. Din aceste motive, pot spune că m-am simţit foarte bine parcurgându-le şi că intenţionez să mai răsfoiesc această arhivă. Bonus: pot fi citite în paralel cu un roman de mari dimensiuni, cu scopul de a mai diversifica cititul.

Scheherazade- Haruki Murakami

Un bărbat nu părăseşte niciodată casa (nu ştim de ce) şi de aceea este vizitat de o femeie care îi aduce mâncare, provizii, îl îngrijeşte. De fiecare dată când vine face sex cu el ( mai mult datorie decât pasiune), după îi spune o poveste ce ar putea fi adevărată legată de viaţa ei, cu accent pe tinereţea ei. O anumită poveste iese în faţă, cea în care ea îi spune despre prima iubire, despre ce a făcut pentru el şi ce a simţit.

Avem aici absurd, înţelesuri ascunse, scene erotice (a la Murakami) şi un final ce ne lasă cu foarte multe întrebări. I-am dat 4 stele pe Goodreads.

The Fugitive-Lyudmila Ulitskaya

Îmi doream de mult timp să citesc ceva de Lyudmila Ulitskaya, am ales The fugitive, povestea unui bărbat căutat de autorităţi ce este nevoit să îşi părăsească familia şi să se izoleze într-un sătuc. Evenimentele se succed natural, fără a părea că se întâmplă cine ştie ce, toate acţiunele personajului principal părând a fi ceea ce trebuie făcut. 5 stele pe Goodreads pentru stil.

Complicity- Julian Barnes

Aici personajul este mai apropiat de noi, aflăm informaţii despre copilăria lui, despre ideile lui, despre prima aventură, urmând ca ulterior să observăm dezvoltarea unei legături cu o fată. Totul se învârte în jurul cuvântului „complicity”, o obsesie a personajului. 4 stele pe Goodreads.

But she didn’t get up, or push her chair back, just went on smiling, and left her hand on top of her napkin, knuckles raised, fingertips pointing toward me. And then I touched her.

The love of my life- T.C. Boyle

Doi tineri pornesc într-o vacanţă unde pot fi în sfârşit liberi, se bucură de natură şi fac dragoste. Ceea ce se întâmplă în această vacanţă va zdruncina legătura lor, înainte foarte puternică şi de invidiat. Povestea este dură, mesajul puternic ( după cum am mai spun) şi mi-a câştigat 5 stele pe Goodreads.

It amazed him that she actually brought her books along when they went backpacking over spring break.

The daughters of the moon- Italo Calvino

Mi-a plăcut foarte mult ideea acestei povestiri, într-o lume unde consumul este valoarea de bază, luna este de dispreţuit, are cratere, crăpături, găuri, e numai bună de aruncat şi înlocuit. Oamenii se revoltă, nu sunt dispuşi să accepte o lună stricată. Atunci apar fiicele lunii, femei goale ce se „agaţă” de câte un bărbat, făcându-i să vadă luna şi strălucirea ei.  Pornesc să o salveze. I-am dat 5 stele pe Goodreads pentru idee şi stil.

Observ acum că toate textele citite de mine au încărcătură erotică, bănuiesc că e necesară o astfel de tensiune atunci când lungimea operei este redusă. Aştept să îmi spuneţi ce aţi citit, cum vi s-a părut şi ce recomandări aveţi pentru secţiunea Ficţiune, The New Yorker.

Review: BB cream de la Nivea

10699324_368525989970679_940068671_n

Subiectul de astăzi este dat de produsul năzdrăvan din mijloc. Spun că este aşa pentru că am citit numeroase recenzii despre acest produs şi am observat un echilibru între cele pozitive şi cele negative. Aşadar trebuia să îl încerc şi vă spun cum mi s-a aplicat mie, dacă mi s-a potrivit sau nu, dacă m-a ajutat cu ceva. Înainte de a vă împărtăşi câteva păreri, vreau să vă spun că eficienţa unui produs ţine de pielea pe care se aplică, deci ceea ce funcţionează la mine s-ar putea să nu meargă la fel de bine la voi.

Şi-acum să vă dau câteva informaţii despre ten, poate este comparabil cu al vostru:

*Acum ceva timp era gras, dar în urma folosirii unor produse de îngrijire despre care v-am mai vorbit pare a se duce cu încredere spre normal. Altfel spus, nu prea îmi face probleme.

*Am tenul deschis, dar nu sunt chiar albă ca varul.

*Dacă e ceva ce mi-aş dori în plus este uniformizarea.

Concluzionând, sunt o norocoasă în domeniul ten pentru că nu îmi face probleme, nu îmi apar pete, roşeaţă sau alte chestiuţe. Toate acestea în condiţiile în care acord destul de multă atenţie produselor de îngrijire, care îmi protejează tenul cu multă responsabilitate.

10721336_735003946572103_1146906664_n

Revenind la Nivea BB cream, să începem cu detaliile tehnice:

Vine în două nuanţe: Light şi Dark. Sunt puţine, ce-i drept, însă eu am fost din nou norocoasă şi nuanţa Light s-a adaptat tenului meu.Dacă aveţi tenul deschis de tot, e posibil ca această nuanţă să fie prea mult pentru voi.

Are 50 ml, mie îmi va ajunge destul de mult timp pentru că nu o folosesc zilnic, îmi place să îmi las tenul liber din când în când.

Are SPF 10, pentru toamnă-iarnă e în regulă.

Să trecem la ce promite să facă:

Uniformizează tenul. Deşi am citit în alte recenzii că nu e deloc pricepută la astfel de lucruri, la mine a funcţionat. De fapt, cu acest gând mi-am cumpărat BB cream-ul, gândindu-mă că va uniformiza tenul şi pe acest segment nu m-a dezamăgit.

Acoperă imperfecţiunile tenului cauzate de acnee, oboseală, cearcăne, pete, roşeaţă şi riduri fine. Singura categorie pe care o bifez aici e cea cu oboseala, am constatat că BB cream-ul are acoperire medie în acest caz.

Tenul capăta un aspect mai luminos. Şi aici sunt de acord, acest aspect rămâne în jur de 6-7 ore. Nu ştiu după această limită pentru că după aceste ore mă demachiam.

Se absoarbe rapid în piele şi hidratează. Cu prima parte nu sunt de acord, cu a doua da. Îmi ia destul de mult să întind şi să masez până când arată aşa cum ar trebui, pe de altă parte pielea mea chiar este mai catifelată după această perioadă de folosire.

Alt lucru care îmi place la ea este că miroase la fel ca acea cremă clasică de la Nivea, un miros plăcut şi familiar.

Să tragem linie şi să adunăm, BB cream de la Nivea este un produs mulţumitor, care la mine a funcţionat după aşteptări, care ar putea să fie mai bine absorbită în piele şi să ofere mai multe nuanţe pentru a se potrivi tuturor. El poate fi găsit pe Aoro.ro la preţul de 34 de lei pentru 50 ml.

Mini-reviews #1

Pornim de la ipoteza că am rămas în urmă cu recenziile şi că raraori îmi vine să scriu o recenzie completă pentru o carte citită acum o lună, în general renunţ. Apoi adăugăm faptul că facultatea a început în forţă şi am nenumărate alte treburi în afara blogului. Totuşi nu vreau ca cititorii blogului să rămână fără recomandări/ păreri şi uite aşa ajungem la mini-reviews. Altfel spus, voi menţiona doar ce mi se pare important pentru fiecare carte în parte şi veşnicul mi-a plăcut/nu mi-a plăcut.

Începem cu Ian McEwan cu Prima dragoste, ultimele ritualuri. În aşternuturi. Este prima oară când citesc ceva de la acest autor, nu ştiu exact cum să exprim întâlnirea cu el. Mi-a amintit de Marchizul de Sade pentru că subiectele lui sunt legate de sex, tratate aşa cum o minte bolnavă ar face-o ( exemplu: pedofilie+ crimă). Totuşi nu pot să îi neg existenţa pentru că a scris bine şi eu asta caut. Dacă nu aveţi o fire prea puternică, nu l-aş recomanda, imaginile sunt destul de violente şi surprinzătoare.

DSCN5258

Trecem la un clasic, Stevenson cu romanul Curiosul caz al doctorului Jekyll şi al domnului Hyde. Cred că toţi ştiţi despre ce este vorba, dacă nu din carte, cel puţin din multele ecranizări. Mai exact vorbim de personalitate dublă, cu o parte prietenoasă, umană şi una de monstru, diabolică. Romanul are undeva pe la 100 de pagini, se citeşte repede, dar ridică multe întrebări şi subiecte de discuţie.

Acum câţiva ani am citit Shogun, n-am putut să mă opresc la o singură carte de la James Clavell. Am ales Tai-Pan şi mi-a plăcut foarte mult. Am aflat lucruri despre englezi şi chinezi, m-am familiarizat cu un nou tip de cultură şi am crescut alături de personaje. Dacă nu mă înşel, i-am dat 5 stele pe Goodreads.

George Orwell- Aspidistra să trăiască! Este o carte cu un subiect actual: banii. Personajul principal îşi ratează viaţa pentru că refuză să se afle sub controlul banilor, însă chiar dacă nu îi are şi nu îi poate folosi, banii sunt mereu subiect de discuţie şi scuză pentru nereuşite. Uneori devine enervant să tot citeşti despre cineva care nu înţelege că exagerează îndepărtându-se în totalitate de bani. Aspidistra să trăiască! este o carte care punctează multe idei de bun simţ, care atrage atenţia asupra unor probleme ale societăţii şi bineînţeles, a obţinut 5 stele pe Goodreads şi promisiunea că voi mai reveni la Orwell.

Ziceam într-o postare anterioară că îmi este dor să citesc Shakespeare, mi-am luat aşadar Visul unei nopţi de vară şi Othello. Ce pot să zic în afară de faptul că sunt incredibil de bine scrise? A, ştiu, sună mult mai bine în engleză decât în română. Totuşi, munca traducătorilor este colosală şi îi apreciez enorm pentru ce au făcut.

Nu uitaţi să citiţi şi celelalte recenzii publicate azi pe bloguri:

Gabi

Alina

Diana

Ana Maria

Recenzie: Cimitirul animalelor de Stephen King

Titlu: Cimitirul animalelorDSCN5387

Autor: Stephen King

Editura: Nemira

Nr. pagini: 408

Carte împrumutată de la bibliotecă, vezi starea proastă în care se află.

Voi începe această recenzie cu câteva explicaţii. Aveam altă recenzie planificată pe ziua de azi, însă în această dimineaţă mi-au revenit în minte micile probleme pe care le-am avut cu această carte şi m-am gândit să le împărtăşesc cu voi cât mai repede.

Nu am obiceiul de a citi cărţi horror pentru că nu fac parte din genurile mele preferate, am vrut să încerc acest roman pentru a „ieşi din zona de confort”, pentru a vedea dacă este ceva atractiv în acest stil. Prima mea idee a fost să mă duc la Stephen King şi să aleg cea mai subţire carte pentru ca în cazul în care nu îmi va fi pe plac să nu pierd extrem de mult timp.

Am uitat să menţionez că nu am experienţă cu cărţile horror, dar am văzut suficiente filme şi ştiu care sunt scenele clasice. Aşadar, Cimitirul animalelor începe într-un mod clasic, o familie se mută într-o casă ce parcă are semne de avertizare, tatăl se împrieteneşte cu vecinul de alături, cel care îi va povesti ulterior de un loc numit Cimitirul animalelor unde copiii se duceau să îşi îngroape animalele de companie. Acest loc este înconjurat de ceva straniu, iar dincolo de el este tărâmul cu adevărat înspăimântător. Nu este o idee rea pentru o carte horror, dar mi-aş fi imaginat-o altfel pusă în scenă.

Înainte de a spune care au fost micile probleme, ţin să menţionez că n-a fost o lectură rea, ci mai degrabă neutră, nu m-a făcut să povestesc despre ea altcuiva, să m-a păstrat în atmosfera ei după ce am terminat-o.

* Am simţit că acţiunea este lipsită de curaj. Sunt suficient de puternică încât să citesc cărţi de groază şi scopul pe care îl urmăresc, evident, este să mă sperii. Cred că o carte horror nu se îndreaptă spre personaje, spre construirea lor, spre moduri de gândire, deci singura ei preocupare ar trebui să fie înspăimânarea cititorului. Ceea ce nu s-a întâmplat, cel puţin nu la început. De fiecare dată când aveai parte de o scenă mai puternică, se dovedea a fi un exerciţiu de imaginaţie al personajului principal, o halucinaţie, un scenariu posibil sau doar proiecţia unei frici. Să vă dau un exemplu care nu este din acest roman ( fără spoilere, prin urmare) şi care vă va arăta la ce mă refer. Personajul principal se trezeşte liniştit şi vede pe pereţi un mesaj scris cu sânge I will kill you. În loc să lase acest element oarecum de groază ( pot mai mult, dar nu e cazul acum), în această carte probabil că ar fi transformat în: un copil cu probleme de vorbire a vrut să îi facă o surpriză şi a scris cu vopsea ceea ce el credea că înseamnă I will hug you. So tight. Nu am înţeles de ce autorul a înlăturat elementele mai puternice pentru a le transforma în iluzii.

* Ceea ce am observat atât în această carte, cât şi în filme este că durează mult prea mult până să se întâmple ceva cu adevărat. Mai exact, cam 350 de pagini. Îmi dau seama că trebuie să ţii cititorul în tensiune, dar eu am tot aşteptat să apară ceva care să îmi stârnească o reacţie, atunci când a  venit eram deja prea plictisită şi nu m-a impresionat. În plus, am văzut filme în care se întâmplau lucruri mult mai aiurea. Cei care aţi mai citit Stephen King, în romanele lui de 1000+ pagini când începe să se întâmple ceva?

* Am mai avut mici probleme pe parcurs, dar am cam lungit această postare şi mă voi opri aici. Pentru a nu încheia pe un ton negativ, ţin să precizez că finalul a avut câteva momente bune, care aveau şansa să te sperie puţin.

Fun fact: După ce am terminat cartea, am fost zguduită ( alături de canapeau mea) de un cutremur. Un final aproape glorios, aş zice.

Vă invit să citiţi recenziile publicate azi de prietenii din blogosferă:

Diana

Gabi

Ana Maria

Alina

Iulia 

Lavinia Monica

Adelina Tomescu

Recenzie: Lumina dintre oceane de M.L. Stedman

DSCN5389

Titlu: Lumina dintre oceane

Autor: M.L. Stedman

Editura: Polirom

An apariţie: 2013

Nr. pagini: 360

Unde o găsiţi: Librăria Libris

Lumina dintre oceane este una din cele mai frumoase cărţi citite în ultimul timp, mi-au plăcut personajele, acţiunea, finalul, stilul de a scrie, ideile. A fost o lectură frumoasă şi tulburătoare în acelaşi timp, mai ales că m-am ataşat de personaje ce aveau interese contradictorii, mă bucuram pentru unul şi mă întristam pentru celălalt.

Totul porneşte de la dragostea sinceră şi jucăuşă ce se înfiripă între Isabel şi Tom, ei doi formând un cuplu aproape ideal în ceea ce priveşte înţelegerea reciprocă, modalităţile de petrecere a timpului şi sentimente. Încercând să fugă de spaimele războiului, Tom doreşte să se angajeze la far, izolându-se de restul lumii, iar Isabel decide să îl urmeze pentru a-şi întemeia o familie. Deşi îşi doreşte teribil să fie mamă, Isabel pierde câteva sarcini şi se îndepărtează din ce în ce mai mult de soţul ei. La un moment dat, Tom şi Isabel descoperă o barcă în care se afla un bărbat mort şi un bebeluş, la insistenţele ei hotărăsc să îl păstreze şi să îl prezinte ca fiind copilul lor. Acest copil va readuce zâmbetul pe chipul lui Isabel, dar relaţia lor se distruge încetul cu încetul.

În primul rând, ce se întâmplă după ce „adoptă” fetiţa este incredibil de trist, toate evenimentele fiind încărcate cu tensiune şi emoţii puternice. Este greu de crezut că un cititor nu simte nici măcar o urmă de simpatie pentru un personaj sau mai multe, că nu şi-ar dori să ajute, să schimbe traseul poveştii. Apoi, este frustrant să vezi cum un cuplu (care mi-este foarte drag) se destramă când ambii ar dori să împiedice asta, dar nu mai reuşesc să stabilească o legătură, să transmită ceea ce simt. Comparând situaţia de la început ( pe care o veţi intui din citate) cu ce se întâmplă la far, parcă vezi crescând o prăpastie între cei doi.

Nu trebuie să uităm de locul izolat unde se desfăşoară acţiunea, un far ce protejează vasele de puterea oceanului înfuriat. Există o fascinaţie pentru far, pentru valuri şi sfărâmare, pentru vulnerabilitate şi putere, pentru putere şi ocean a personajelor din roman şi a cititorilor deopotrivă. În afara faptului că nu puteau ajunge la un medic, viaţa pe insulă mi s-a părut idilică.

Lumina dintre oceane este cu siguranţă o carte de citit, iar voi o puteţi cumpăra de pe Libris cu transport gratuit. Click aici.

„Ai în urma ta o viaţă, o istorie şi am sentimentul că am intrat în ea prea târziu.”

” De pe urma războiului, Isabel învăţase ceva, şi anume ideea nu a lua niciun lucru ca pe ceva sigur, ideea că nu e bine să amâni ceva ce contează cu adevărat.”

„- Atunci uite cum se face- şi o sărută pe îndelete, uitând de trecerea timpului. ”

” Avem paradisul nostru. Cu soare şi ocean. Şi ne mai avem unul pe altul, ne aparţinem unul altuia. ”

” Lui Tom îi era greu să-şi ducă fraza privitoare la fauna locală, căci Isabel îl săruta întruna, îl muşca uşor de ureche, îl căuta prin buzunare într-un fel care îl făcea incapabil să gândească cum trebuie şi mai ales să se exprime corect.”